mici
As fi vrut sa incep saptamana cu un material despre noul meu succes culinar, dar evenimentele de duminica m-au facut sa scriu despre ziua mortilor.
Poza explica cel mai bine modul in care anumiti oameni se manifesteaza la astfel de ocazii. As fi vrut sa iau mai multe poze dar eram prea ocupat sa nu fac pe mine de ras. Cum sa nu razi cand vezi pe mormantul bietului om o tava plina de prajituri si doua energizante. Hai ca prajiturile le mai inteleg, dar energizantele? Oare sarmanul om nu si-a gasit inca odihna si ii trebuie un mic impuls? Ca sa nu mai zic ca la sase metri erau instalate doua furnale de mici. Aceasta specialitate culinara romaneasca vad ca isi gaseste locul oriunde. Bineinteles ca micii erau stinsi cu bere la pet (doar e criza) si erau urmati in meniu de TORTUL DE NUNTA ETAJAT. Singura explicatie care imi vine in minte este ca rapsosatului i-au placut micii pe cand inca era in viata.
Acestea fiind spuse, mi-a venit ideea geniala de a instaura o noua lege nescrisa a pomenilor de ziua mortilor: propun ca fiecare om, pe langa testament, sa completeze o rubrica numita Meniu Post Mortem, meniu care sa fie respectat de ziua mortilor, pastele mortilor, parastas etc. Astfel, desi trecuti in nefiinta, vom avea parte de aceeasi mancare preferata.
Meniul meu (post mortem):
- supa de rosii cu 2 frunzulite de busuioc
- piept de pui la gratar cu orez cu legume si sos brun de piper verde
- doua patratele de cremes
- de baut, un vin rosu sec si apa minerala
Saptamana trecuta am fost la nunta unui prieten pe care nu-l mai vazusem de ceva timp. Pot sa spun ca m-am simtit bine, mai ales ca imi place sa studiez comportamentul oamenilor in grupuri mari. Oricum, atentia s-a axat pe mancare (doar eram si in misiune in numele site-ului).
Aperitivul a fost destul de bun, desi nu prea am inteles ciotul de castravete cu o ridiche rasa. Cumva, acest ornament nu-mi inspira deloc creatie. Pe platou am mai gasit legendarul rulou cu sunca si ardeiul cu branza. Mi-au lipsit in schimb ficateii in sunculita prajita si carnatii prajiti. Nu ma plang. A fost bun. Am balotat.
Dupa aperitiv a urmat supa, care a fost o surpriza pentru mine. De obicei eu tind sa cred ca este ciorba de vacuta sau ciorba de burta, dar de data aceasta a fost supa de pui. Foarte buna si pregatitoare pentru armata de bauturi ce aveau sa urmeze. O supa de pui tot timpul va castiga teren in fata celorlalte doua, evident cand este vorba despre o nunta.
Au urmat sarmele :X, care au stat foarte putin in farfurie, fiind rase fara a clipi. Imi plac sarmalele la nebunie, mai ales dupa o pauza de cateva luni…Tin sa mentionez ca ele erau insotite de o sunculita prajita, care, desi dubioasa, a avut aceeasi soarta 
.
A fost greu sa determin ultimul lucru din meniu, dar dupa cateva consultari la masa am stabilit ca este carne de vita in sos de rosii (foarte bun).
Daca stau sa concluzionez, observ ca am cam raschetat tot in afara de doua, trei elemente de pe platoul cu aperitive. Trebuie sa recunosc ca sunt gurmand, o paguba la nunti, si nu mi-e rusine cu asta. Per total m-am simtit bine si o sa incerc sa replichez cat mai mult din ce vad in farfurii la nunti. Pana cand mai cercetez retete, va invit sa incercati un aperitiv traditional: Dobos.