Am revenit! Dupa o poate-prea-lunga pauza mi-am facut curaj sa scriu din nou. Pauza se datoreaza in mare parte noului meu loc de munca, care imi mananca din timp destul de mult. Asta nu inseamna ca in aceasta vreme nu am avut parte de experiente culinare inedite, ba din contra. Incepand de la firma de catering la care am fost abonat in primele doua saptamani pana la restaurantul cantina in care ma ghiftui in fiecare zi pe la ora 12:15. Despre partea de catering pot spune doar ca inca nu am gasit o firma pana acum care sa gateasca o mancare comestibila. Desi exista varietate, majoritatea felurilor de mancare sunt deseori puse sub semnul intrebarii. “O fi toppingul de pizza familly de azi facut cu resturile de ieri?”, este doar una din intrebarile puse in cantina firmei. Nu ma plang ca mancarea este proasta dar parca mai bine ti-ai aduce de acasa ceva gatit. In fine, concluzia este clara: cateringul degradeaza gusturile oamenilor. Si spun asta pentru ca colegii de birou m-au indrumat spre un restaurant/cantina la care de un bon de masa poti manca linistit mancare gatita ca la mama acasa (poate chiar mai buna). Salata de varza + piept de pui la gratar + pireu + 2 felii de paine + sare – piper < 1 Bon. Bineinteles ca in ecuatia de dinainte nu pun in calcul ambientul, dar simt ca nici nu trebuie sa o fac. E adevarat ca te inghesui pentru un loc si stai cu tava in mana cateva minute bune cateodata, dar merita. Din acelasi motiv al locurilor putine, se naste si conceptul de socializare fortata. Adica de multe ori ajung sa stau la masa cu oameni din piata, muncitori de santier sau alti colegi de breasla sau colegi din firma, lucru ce nu este rau deloc. As putea descrie acest loc ca “o ciorba de lume stand la coada dupa ciorbe”. Nu am sa dau numele acestei cantine deoarece nu fac recenzia localului ci mai degraba experienta mea din ultima luna. Dupa cum spuneam, am experimentat multe si pe langa asta am gatit lucruri noi pe care sper sa le impartasesc cat mai curand. (a se citi: cand am timp scriu rapid o reteta).
Inainte sa incep vreau sa le spun tuturor cititoarelor La multi ani! si sa le inmanez un ghiocel (din pacate fictiv) 
Broasted Chicken
Prima oara am auzit de Broasted Chicken acum vreo 10 ani, si de atunci si-a schimbat locatia de vreo 5 ori. De ce? Nu stiu, dar experienta de saptamana trecuta m-a luminat un pic. Dupa o seara in oras, afland ca unui prieten ii chioraiau matele, i-am spus ca singurul loc pe care il stiu deschis in zona e Broasted Chicken. Am mers acolo cu gandul ca ne luam ceva aripioare la pachet, cartofi la caserola etc., dar cand am ajuns acolo am realizat prea tarziu ca Chicken Broasted a ajuns deja restaurant. Jenati ca ne-am pus la masa si cu foame in noi, totusi am decis sa comandam. Pui sechuan x2 la 12,5 lei cu cartofi prajiti la 4 lei + bile de carftofi crocanti cu 6 lei (cele din poza), preturi bune pentru un restaurant.
Cand am primit mancarea insa parerea mea avea sa se schimbe rapid in rau. Tot ce am mancat a fost facut exclusiv din punga sau din ceva borcan de semipreparat. Puiul sechuan era sos Uncle Ben’s cu pui iar “bilele” colegului erau evident din punga. Dezamagirea imi vine din ideea ca nu-mi plac restaurantele care pretind ca sunt altceva decat sunt. In cazul de fata, Broasted Chicken este doar un fast food cu perdele dragute. Mi se pare normal sa mananc semipreparate de la un fast food, ca de aia e FAST, dar de la un “restaurant” am pretentia macar ca cineva sa incerce sa gateasca ceva. Al doilea motiv care ma intristeaza este falsa reclama pe care acestia o marketeaza. Citez: “Reteta Colonelului American, Puiul Fericit sau Puiul Rege n-au reusit sa egaleze PUIUL BROASTED”. Traducerea: KFC, Happy Chicken si Chicken King (toate din Timisoara) nu sunt la fel de bune. Problema mea este ca metoda de a gati puiul prin broasting necesita anumite licente din partea inventatorului cat si calificatii si oale specializate care se comercializeaza doar anumitor persoane (http://en.wikipedia.org/wiki/Broasting).
Aici intervine dilema mea: cum un restaurant care gateste din punga detine acest licente si pretinde ca e mai bun decat toate celelalte fast food-uri. In fine, concluzia e ca nu-mi plac astfel de restaurante / fast food-uri care spun ca sunt superioare multora cand defapt sunt doar niste gherete bine cosmetizate. Eu nu recomand nimanui acest restaurant. Daca doriti sa va lamuriti singuri, atunci puteti comanda la domiciliu: 0256/494848.
Daca tot am inceput sa vorbesc ieri despre restaurante, azi voi continua prin a descrie experienta mea la un alt restaurant din Timisoara. Localul cu pricina se numeste Savoy si e in incinta hotelului cu acelasi nume. Ca sa ajungi la el e destul de complicat: in primul rand, nu scrie nici unde ca ‘aici este restaurant’; mai mult, se afla undeva la subsolul hotelului. Designul interior nu pare sa iasa din tipare, un design de bun gust ce nu impresioneaza cu nimic, curat si aerisit (lucru greu de gasit la restaurantele din ziua de astazi). Din pacate locul era gol, fiind doar doua mese ocupate, dintre care una de mine.
Destul cu designul, sa trecem la lucruri serioase! Ce am mancat? M-am aruncat – pentru ca nu eu plateam 
– la Muschiuletul husarului, cu orez cu ciuperci si cascaval. Am crezut ca voi fi dat pe spate de catre bucatar, dar sincer sa fiu nu am fost impresionat mai deloc. Nu vreau sa fiu rau, caci a fost destul de bun, dar la capitolul cantitate/pret acest restaurant sta prost. Portia mica m-a facut sa regret ca mi-am luat vita si nu ceva mai ieftin (si mai mult) cum ar fi pui. Urasc restaurantele care servesc portii ’sample’. In rest, totul a decurs normal, dar nu iesit din comun. Am mai gustat:
- pui in sos de lamaie – bunicel, fiind retinut fata de sosurile ingrosate prea mult cu faina)
- rata cu sos brun de piper verde – cel mai bun fel de mancare
- vinete pane – nu stiu de ce, dar nu pot sa le inteleg
Per total restaurantul e decent, cel mult poti servi aici o cina retrasa dar mai mult nu as recomanda.
Ieri dupa un meniul zilei la Song-Du (supa/salata chinezeasca/orez/pui cu ciuperci 15RON) am hotarat cu un prieten sa mergem la Iulius Mall (Timisoara). Mai bine zis la noua extensie a mall-ului. Primul punct de interes, evident HYPERMARKETUL AUCHAN, care arata la fel de cacacios ca si METRO (pardon de expresie). In fine, o sa-l studiez altadata in detaliu, din punct de vedere al produselor… acum vreau sa va vorbesc despre noul food court.
Prima impresie a fost decenta, un loc mare dar posac, din cauza putinilor oameni veniti sa manance. Am inceput cu sectorul KFC, MADO, 3F care a ramas acelasi cu mentiunea ca 3F si-a schimbat ‘look-ul’. Acum a devenit ‘genuine romanian cuisine since 1995′ si are tot felul de meniuri destul de bune. Bineinteles ca acest sector era cel mai vizitat, mai precis KFC, unde pitipoancele isi manjeau unghiile tatuate cu pesmet de Chicken Strips.
In celalat sector oamenii erau mai grijulii. Nimeni nu se arunca la clatitarie si la asa zisul Kartofel lumea iara se intreba ce poate sa-si ia. Pleskavita Sarbeasca era vizitat doar de umbrele oamenilor flamanzi care mergeau la Napoleon, o aditite noua pentru Almondo Foodcourt. De mentionat noul Papri, care este un fast food Unguresc (Gulas 12 RON), pe care intentionez sa-l abordez in viitorul apropiat.
In ultimul sector dupa un hibrid de KidsLand se afla si un restaurant/fastfood grecesc care si el saracul era pe stand by. E criza si lumea nu se arunca la tzatziki si alte minuni dinastea. Per total, noul foodcourt este doar o cantina unde Mallarii isi recapata energia ca sa mearga din nou la cumparaturi, dar si un loc unde se pot gasi oferte tentante pret/calitate. Parerea mea este ca merita macar o vizita. Daca gasiti ceva oferte bune va rog trimiteti-mi pe mail. Ahh, si ca sa fie un pic kitsch au pus steaguri la fiecare fast food ca sa spuna originea bucatariei.
Daca e ceva ce pot manca cu placere si cu orice ocazie este mancarea chinezeasca. Ca sa fiu mai exact, imi place mancarea comandata de la restaurantul chinezesc Song-du. Un prieten mi-a dat acest pont acum cateva luni bune, si nu regret deloc. De aceea, odata la o saptamana jumate pun mana pe telefon si o comit. Primul lucru placut este vocea chinezoaicei care imi preia comanda: parca ar vorbi pe nas, pe un ton serios. Fac comanda, exagerat de mare pentru un om, dupa care astept sa-mi spuna scorul cu tot cu 10% reducere. De obicei dureaza cam 30 de minute, dar asta numai cand vine soferul chinez. Aparent, el a descoperit cum sa strabata orasul cu matizul lui brandat, mai repede decat ceilalti livranti. Din fericire despre Song-du pot sa spun doar un singur lucru rau: majoritatea sortimentelor de pui se aseamana. Este vorba mai exact depsre Pui iute / Pui Gong Bao / Pui in 5 culori / Pui Sechuan. Mancarurile au gust distinct, dar aspectul lor este aproape identic. Oricum, nu prea conteaza cand stii ca vei balota orice primesti in caserola aceea. Deci, daca aveti vreodata bani de a investi in mancare, incercati Song-du.
Recomand: Pui Gong Bao, Piept de pui Iute, Pui Shang Hai, Orez cu carne de porc, Coltunasi Prajiti, Sarmale Chinezesti, Salata Chinezeasca.