Am revenit! Dupa o poate-prea-lunga pauza mi-am facut curaj sa scriu din nou. Pauza se datoreaza in mare parte noului meu loc de munca, care imi mananca din timp destul de mult. Asta nu inseamna ca in aceasta vreme nu am avut parte de experiente culinare inedite, ba din contra. Incepand de la firma de catering la care am fost abonat in primele doua saptamani pana la restaurantul cantina in care ma ghiftui in fiecare zi pe la ora 12:15. Despre partea de catering pot spune doar ca inca nu am gasit o firma pana acum care sa gateasca o mancare comestibila. Desi exista varietate, majoritatea felurilor de mancare sunt deseori puse sub semnul intrebarii. “O fi toppingul de pizza familly de azi facut cu resturile de ieri?”, este doar una din intrebarile puse in cantina firmei. Nu ma plang ca mancarea este proasta dar parca mai bine ti-ai aduce de acasa ceva gatit. In fine, concluzia este clara: cateringul degradeaza gusturile oamenilor. Si spun asta pentru ca colegii de birou m-au indrumat spre un restaurant/cantina la care de un bon de masa poti manca linistit mancare gatita ca la mama acasa (poate chiar mai buna). Salata de varza + piept de pui la gratar + pireu + 2 felii de paine + sare – piper < 1 Bon. Bineinteles ca in ecuatia de dinainte nu pun in calcul ambientul, dar simt ca nici nu trebuie sa o fac. E adevarat ca te inghesui pentru un loc si stai cu tava in mana cateva minute bune cateodata, dar merita. Din acelasi motiv al locurilor putine, se naste si conceptul de socializare fortata. Adica de multe ori ajung sa stau la masa cu oameni din piata, muncitori de santier sau alti colegi de breasla sau colegi din firma, lucru ce nu este rau deloc. As putea descrie acest loc ca “o ciorba de lume stand la coada dupa ciorbe”. Nu am sa dau numele acestei cantine deoarece nu fac recenzia localului ci mai degraba experienta mea din ultima luna. Dupa cum spuneam, am experimentat multe si pe langa asta am gatit lucruri noi pe care sper sa le impartasesc cat mai curand. (a se citi: cand am timp scriu rapid o reteta).
Nu vi s-a intamplat niciodata sa mergeti la cineva acasa, sa serviti cina, dar sa nu o puteti manca? Desi mi se intampla rareori, mai tot timpul ma bucur de cina, fie ea si dezastruoasa. De obicei aplic tactica multa paine, adica tot ce infulec, o fac cu paine. Cu multa paine te saturi mai repede, daca te saturi mai repede, mananci mai putin, daca gazda intreaba de ce nu ai mancat tot poti sa te scoti spunand ‘destul de bun, dar eu manc multa paine, obicei prost’. Intr-un fel e o tactica rea, dar daca stai sa te gandesti, defapt ii faci gazdei un favor. Multi nu pot sa accepte adevarul ca reteta pe care au pregatit-o nu a iesit bine. De multe ori, incercand sa impresioneze pe cineva, gafeaza: ori pun multe condimente, ori pun o tona de ardei iute, ori combina toate chestiile gatite la un loc. Totusi, in deplasare trebuie sa fii politicos. O alta tactica este sa mananci inainte de a merge la cina, desi am avut cazuri in care am regretat, eu fiind plin, iar potolul, foarte gustos.
Pentru mine este o experienta de a manca la altcineva acasa, nu pentru ca mi-e lene sa-mi gatesc acasa, ci mai mult din curiozitatea pe care o am fata de gusturile altora. Cartofii prajiti sunt referinta mea cand nu mananc acasa. E foarte interesant sa vezi cum, desi reteta este la fel, rezultatul este altul. Unii fac cartofii mai uleiosi, altii ii frig in tigaie, altii pun cartofi congelati in cuptor si nu ulei. Nu vreau sa devin mare filozof aici, dar cred ca o parte din personalitatea noastra se transpune in reteta cand o gatim. Si atunci imi pun intrebarea: daca merg in deplasare si mancarea e prost gatita, ce pot spune despre personalitatea gazdei? 
Mananc ce gatesti si iti spun cine esti
Am zis sa postez o metoda usoara de a gati orez la microunde. Stiu ca unii o contesta, dar pentru incepatori este foarte utila. Va trebuie doua lucruri in bucatarie: o iena (vasul acela din sticla cu capac) si un cuptor cu microunde. O regula de baza cand gatim orez este sa dublam cantitatea de apa fata de cantitatea de orez, adica la 1 pahar de orez adaugam 2 pahare de apa. In iena pui orezul, apa, o lingurita de sare si una de ulei. Imi place sa adaug si un cub de concentrat de pui sau de vita, si ciuperci taiate marunt. La inceput vei fi sceptic si vei crede ca ai facut o ciorba de orez, dar nu panica. Acopera iena cu capacul ei, apoi pune-o in microunde la 15 minute pe cel mai inalt grad de gatire. Dupa 15 minute verifica orezul. Daca mai este apa, lasa-l inca 5 minute, daca nu poti sa-l servesti. E important sa sarezi bine apa in care vei coace orezul. Odata fiert, orezul nu mai absoarbe deloc sarea si o sa aibe un gust ciudat.
In vacanta am citit ceva extraordinar: cum sa gatesc pastele fara a folosi ulei. Multi folosesc ulei cand gatesc pastele pentru a preveni lipirea lor. Cu totii stim ce fustrant e atunci cand pe fundul vasului raman lipite cateva bucati de paste. E greu de curatat si nu da bine orgoliului de bucatar. De aceea, majoritatea folosesc ulei pentru a preveni aceaste problema. Este ca si cum te-ai juca un joc cu coduri. E un fel de trisat. Ba mai mult, cand punem ulei in apa in care fierbem pastele, acesta se lipeste de ele, si nu permite sarii puse in apa sa patrunda in paste.
Solutia? Simplu! Luam cel mai mare vas pe care il gasim in casa, il umplem cu apa multa si lasam pe foc pana clocoteste. Doar dupa aceea adaugam sarea si pastele. Rezultatele nu vor fi dezamagitoare mai ales daca nu ne incapatanam si gatim pastele exact cum este indicat pe ambalaj. Am scris astazi despre paste pentru ca ieri am gatit Spaghete Bolognese, si mi-am adus aminte de ce am invatat. Sper sa va foloseasca aceasta metoda (pe care probabil o stiati 
).
Acest post se adreseaza atat oamenilor care nu stiu sa gateasca nici macar un sandwich, cat si celor carora le e dor de o paine cu ou ca la mama acasa. Recent, mai exact ieri seara, neavand mare lucru prin frigider, m-am gandit sa-mi fac paine cu ou. Rezultatul a fost destul de imbucurator, fiecare felie rontaita aducandu-mi aminte de serile din timpul scolii, cand indesam in mine paine cu ou si ungeam caietul care trebuia sa-l umplu cu bastonase. Cu siguranta mai sunt altii care imi impartasesc acest sentiment. Sunt un pic nostalgic, dar cine nu este atunci cand mananca paine cu ou.
Eu nu mananc de dimineata. Stiu, e grav, nu e bine, dar chiar nu pot sa mananc nimic pana la ora 12. Mai pe scurt, nu sunt un breakfast-man. Chiar daca ma trezesc la 6 dimineata, cel mult pot sa mananc o paine cu ceva, dar nimic mai mult. Recent am stat sa-mi fac o lista cu lucrurile pe care as putea sa la mananc de dimineata. Doar o merinde am trecut pe lista: pizza rece. Nu orice pizza rece e si buna. De exemplu, singura pizza ce isi pastreaza gustul si blatul decent se gaseste la Celentano (0256-963). Nu recomand deloc Dopo Poco / 3+1 rece. In primul rand Dopo Poco nu e pizza, e doar o imitatie ca MIKE-urile din piata, iar blaturile de la 3+1 sunt de prajitura si sunt bune numai atunci pe loc. Cat despre restul pizzelor pe care le-am incercat a doua zi se usuca, sau dupa caz putrezesc (nu recomand cu smantana). Deci, daca aveti aceeasi problema de a indesa in voi un mic dejun sanatos, recomand o pizza comandata cu o seara inainte.