Broasted Chicken

Prima oara am auzit de Broasted Chicken acum vreo 10 ani, si de atunci si-a schimbat locatia de vreo 5 ori. De ce? Nu stiu, dar experienta de saptamana trecuta m-a luminat un pic. Dupa o seara in oras, afland ca unui prieten ii chioraiau matele, i-am spus ca singurul loc pe care il stiu deschis in zona e Broasted Chicken. Am mers acolo cu gandul ca ne luam ceva aripioare la pachet, cartofi la caserola etc., dar cand am ajuns acolo am realizat prea tarziu ca Chicken Broasted a ajuns deja restaurant. Jenati ca ne-am pus la masa si cu foame in noi, totusi am decis sa comandam. Pui sechuan x2 la 12,5 lei cu cartofi prajiti la 4 lei + bile de carftofi crocanti cu 6 lei (cele din poza), preturi bune pentru un restaurant.

Cand am primit mancarea insa parerea mea avea sa se schimbe rapid in rau. Tot ce am mancat a fost facut exclusiv din punga sau din ceva borcan de semipreparat. Puiul sechuan era sos Uncle Ben’s cu pui iar “bilele” colegului erau evident din punga. Dezamagirea imi vine din ideea ca nu-mi plac restaurantele care pretind ca sunt altceva decat sunt. In cazul de fata, Broasted Chicken este doar un fast food cu perdele dragute. Mi se pare normal sa mananc semipreparate de la un fast food, ca de aia e FAST, dar de la un “restaurant” am pretentia macar ca cineva sa incerce sa gateasca ceva. Al doilea motiv care ma intristeaza este falsa reclama pe care acestia o marketeaza. Citez:  “Reteta Colonelului American, Puiul Fericit sau Puiul Rege n-au reusit sa egaleze PUIUL BROASTED”. Traducerea: KFC, Happy Chicken si Chicken King (toate din Timisoara) nu sunt la fel de bune. Problema mea este ca metoda de a gati puiul prin broasting necesita anumite licente din partea inventatorului cat si calificatii si oale specializate care se comercializeaza doar anumitor persoane (http://en.wikipedia.org/wiki/Broasting).

Aici intervine dilema mea: cum un restaurant care gateste din punga detine acest licente si pretinde ca e mai bun decat toate celelalte fast food-uri. In fine, concluzia e ca nu-mi plac astfel de restaurante / fast food-uri care spun ca sunt superioare multora cand defapt sunt doar niste gherete bine cosmetizate. Eu nu recomand nimanui acest restaurant. Daca doriti sa va lamuriti singuri, atunci puteti comanda la domiciliu: 0256/494848.

Bineinteles ca am inceput cu o tuica buna care avea sa pregateasca intrarea pentru supa de rata. Peste supa de rata am turnat alta supa, de data aceasta de legume. Initial, credeam ca dupa supa de rata o sa fie ceva mai usor de mancat, dar am fost rapid contrazis. Friptura de porc si de rata, mamaliga, salata de cartofi, iahnie de fasole, un fel de sos ‘pesto’, merisoare au fost mancarurile care au umplut masa. Mi s-a spus ca sunt atatea feluri pentru ca sunt carnuri diferite si de aceea trebuie si garnituri diferite, dar acest lucru nu m-a oprit sa imi fac provizii pe farfurie. Da, recunosc ca sunt acea persoana care isi pune mult si cu nesimtire, dar nah… trebuie sa gust din tot si toate . Carnea de rata si de porc au fost excelente, mai ales ca le-am completat cu salata de cartofi si mamaliga cu sos pesto. Iahnia de fasole nu mi-a placut atat de mult, dar asta e si partea faina: cand mergi la Minis, ai de unde alege. Orice gusturi ai avea, 80% din lucrurile servite au sa te lase fara cuvinte. Nu stiu cum se face, dar acei oameni au dus gatitul la un alt nivel. Se pare ca senzatia serii au fost merisoarele pe care din pacate nu le-am incercat, dar din cate am auzit au fost exceptionale. Per total, pot sa zic ca a fost o experienta foarte placuta, cum sunt de fel toate experientele de la Minis de pana acum.

Probabil va intrebati de ce va spun toate astea voua. Va spun asta pentru ca Minis poate sa fie locul unde v-ati putea petrece acea mini-vacanta linistita, mai ales ca este la cativa kilometri de lacul Ghioroc (un fel de Mamaia pentru aradeni).  Si, daca nu stiti unde sa stati, va dau un pont mic: Pensiunea Monica & Gheza – loc unde a cinat Kevin Costner .

Daca sunteti doar in trecere, atunci neaparat sa opriti cateva minute si sa va cumparati vin de Minis.

Ieri seara am avut ocazia de a lua cina la Marele Zid Chinezesc (Timisoara). Vin aici de mai mult timp si niciodata nu am fost dezamagit de mancarea servita. Ce-i drept, am mai comandat si lucruri care nu sunt pe gustul meu, dar niciodata nu pot sa zic ca am mancat rau, ci doar ca am fost prost inspirat. Pentru cei care nu au mai fost le recomand un meniu stas pe care eu il urmez aproape cu sfintenie – coltunasi prajiti, pui Sichuan (sau Gong Bao,  platou incins) si orez cantonez. Acesta este doar un inceput menit sa va trezeasca interesul, iar daca sunteti curiosi si aveti un buget mai mare, atunci va recomand rata crocanta. Daca nu va plac coltunasii, va recomand rulourile de primavara . Mai nou am vazut ca au si meniuri gata stabilite, numai bune in caz de sunteti indecisi ce sa va comandati. Cam asta ar fi la capitolul mancare. In schimb, la capitolul local ma confrunt inca cu o dilema: oare este o traditie chinezeasca sa impodobesti in exces pana cand nu mai este spatiu de respirat sau doar e dorinta patronului sa ne arate latura lui artistica. Si inca o problema ar fi cea a lipsei spatiului de nefumatori, nu de alta, dar mi se pare greu sa mananci in fum chiar si daca esti fumator. In fine, per total eu zic ca merita bifat restaurantul. Daca va este lene sa va deplasati pana acolo va anunt ca se fac si livrari la domiciliu.

Dupa cum v-am promis: Pui Gong Bao

Restaurant Marele Zid
Str. Vasile Alecsandri Timisoara  ~  Romania
Tel: +40-256-432188

]]> http://www.mymerinde.com/2010/02/23/restaurantul-marele-zid-chinezesc/feed/ 0 http://www.mymerinde.com/2010/01/19/meniu-de-job/ http://www.mymerinde.com/2010/01/19/meniu-de-job/#comments Tue, 19 Jan 2010 17:00:39 +0000 mymerinde http://www.mymerinde.com/?p=88

Imi pare rau pentru ca am lasat site-ul sa stagneze dar m-am angajat, si odata cu acest eveniment timpul personal s-a redus dramatic. Dar, din orice lucru rau (in cazul asta timpul putin) am scos o parte buna, aceea de a studia arta culinara de la birou. Da, stiu ca pare fortat, dar mi-am dat seama ca exista multi care stau la birou in fiecare zi sau sunt pe teren si au nevoie de mancare. Bineinteles ca cei cu banet sau cu posturi bine platite ori mananca un meniul zilei ori primesc catering, dar oare ce se intampla cu ceilalti (je inclus). E simplu: ne facem un sandwich sau apelam la butic, hai poate chiar ceva kebapuri, shaorme sau alte minuturi. Din tot ce am intalnit pana acum pot sa va spun ca meniurile angajatilor sunt foarte variate, de aceea am facut si un top al celor mai frecvente feluri de mancare pe care le-am intalnit:

1) Sandwich-ul de acasa

Fie ca e sandwich-ul acela cu ceva snitel care impute toata geanta, fie ca e ala care lasa firmituri de marimea chitelelor, sandwich-ul adus de acasa este cea mai buna alegere pe care o poti face cand vrei sa mananci ceva bun. Fie ca il mancam la gradi, fie ca il furam de la altcineva la scoala, fie ca suntem studenti si nu avem bani de felii de pizza sau ca suntem munictori, sandwich-ul de acasa este un fel de alfa si omega al vietii noastre de ‘angajat’.

2) Cornul si iaurtul/chefir/ sau orice chestie de baut acro-lactato

Trebuie sa recunosc ca am facut misto de cei cu mustata de la iaurt (ma gandesc la ce e mai rau si prost) si ca i-am desconsiderat pentru meniul posac pe care il adopta. Asta pana cand am inmuiat si eu cornul in ceva chefir. Cele doua bunataturi creeaza o dependenta de care se scapa doar cu o indigestie foarte grava sau evident cu implementarea unui program de catering . Cred ca acest tandem se trage din radacinile noastre la tara sau, cine stie, poate chiar din placere, desi ma indoiesc ca cineva ar manca la pranz acasa un corn si un chefir.

3) Patiseriile

- “Bah merg jos la Covrigei, vrei ceva? O merdenea ceva?” Suna cunoscut? Daca da, atunci probabil ca firma ta se bucura de o locatie destul de buna care are in apropiere o patiserie. In zilele fara sandwich dar cu ceva marunt prin buzunare ar merge o merdenea. Doar eu imi aduc aminte cand, la o fosta firma unde eram angajat, imi cautam prin haine sau pe masa monede de 5 mii sau de 1 mie ca poate poate strangeam de niste pogacele. Din pacate produsele fainoase si munca de birou ne dau carat pe stomac.

4) Caserolele

Desi le-am intalnit mai rar, ele co-exista alaturi de cele de mai sus. Din cand in cand pe la birou cineva se gandeste ca sa isi aduca ceva gatit de acasa. Poate o fi avut chef sa gateasca sau poate i-a ramas de o seara dinainte, cert e ca atunci cand cineva vine cu caserola la servici, toata lumea se uita si adulmeca din priviri recipientul din plastic.

5) Fibrobar si alte minuni

Cred ca fiecare firma cu un numar peste 10 angajati are o persoana care mananca ceva extrem de prost gen fibrobar. De obicei aceasta persoana trece neobservata pana o vedem retragandu-se in bucutarie (sau spatiul unde se mai arde o pipa, o cafa, alea alea) si scotand din buzunar un baton de ciocolota. Nu stiu de ce inca mai exista unii oameni care cred ca daca mananca fibrobaruri si corny sau alte minunatii, automat o sa slabeasca, ba mai mult o sa slabeasca la locul de munca ca acasa si asa nu au timp.

6) Pleskavita, kebaburi si shaorme

Sfanta treime carnoasa este probabil o optiune de scurta durata mai ales pentru cei care lucreaza la birou. Sa pleci juma’ de ora de la comp si sa te intorci cu botul unsuros si un ranjet satul ce emana aburi de usturoi, e o experienta neprielnica pentru colegii de munca. Se poate asimila cu o intalnire in orash cu o persoana care tocmai a terminat de mancat chiftele si le-a stins cu cola. NEPLACUT.
Si daca tot vorbim de shaorme, trebuie sa mentionez ca recent m-am ghiftuit din piata Iosefin cu o shaorma mare care consta in: lipie, carne, maioneza, varza, sos usturoi si a costat 9 lei. Prima teapa si (sper) ultima pe anul 2010 in materie de mancat. P.S.: Mi-a fost si jena sa intreb daca fac picant sau dulce.