Am revenit! Dupa o poate-prea-lunga pauza mi-am facut curaj sa scriu din nou. Pauza se datoreaza in mare parte noului meu loc de munca, care imi mananca din timp destul de mult. Asta nu inseamna ca in aceasta vreme nu am avut parte de experiente culinare inedite, ba din contra. Incepand de la firma de catering la care am fost abonat in primele doua saptamani pana la restaurantul cantina in care ma ghiftui in fiecare zi pe la ora 12:15. Despre partea de catering pot spune doar ca inca nu am gasit o firma pana acum care sa gateasca o mancare comestibila. Desi exista varietate, majoritatea felurilor de mancare sunt deseori puse sub semnul intrebarii. “O fi toppingul de pizza familly de azi facut cu resturile de ieri?”, este doar una din intrebarile puse in cantina firmei. Nu ma plang ca mancarea este proasta dar parca mai bine ti-ai aduce de acasa ceva gatit. In fine, concluzia este clara: cateringul degradeaza gusturile oamenilor. Si spun asta pentru ca colegii de birou m-au indrumat spre un restaurant/cantina la care de un bon de masa poti manca linistit mancare gatita ca la mama acasa (poate chiar mai buna). Salata de varza + piept de pui la gratar + pireu + 2 felii de paine + sare – piper < 1 Bon. Bineinteles ca in ecuatia de dinainte nu pun in calcul ambientul, dar simt ca nici nu trebuie sa o fac. E adevarat ca te inghesui pentru un loc si stai cu tava in mana cateva minute bune cateodata, dar merita. Din acelasi motiv al locurilor putine, se naste si conceptul de socializare fortata. Adica de multe ori ajung sa stau la masa cu oameni din piata, muncitori de santier sau alti colegi de breasla sau colegi din firma, lucru ce nu este rau deloc. As putea descrie acest loc ca “o ciorba de lume stand la coada dupa ciorbe”. Nu am sa dau numele acestei cantine deoarece nu fac recenzia localului ci mai degraba experienta mea din ultima luna. Dupa cum spuneam, am experimentat multe si pe langa asta am gatit lucruri noi pe care sper sa le impartasesc cat mai curand. (a se citi: cand am timp scriu rapid o reteta).
Ieri seara am avut ocazia de a lua cina la Marele Zid Chinezesc (Timisoara). Vin aici de mai mult timp si niciodata nu am fost dezamagit de mancarea servita. Ce-i drept, am mai comandat si lucruri care nu sunt pe gustul meu, dar niciodata nu pot sa zic ca am mancat rau, ci doar ca am fost prost inspirat. Pentru cei care nu au mai fost le recomand un meniu stas pe care eu il urmez aproape cu sfintenie 
– coltunasi prajiti, pui Sichuan (sau Gong Bao, platou incins) si orez cantonez. Acesta este doar un inceput menit sa va trezeasca interesul, iar daca sunteti curiosi si aveti un buget mai mare, atunci va recomand rata crocanta. Daca nu va plac coltunasii, va recomand rulourile de primavara 
. Mai nou am vazut ca au si meniuri gata stabilite, numai bune in caz de sunteti indecisi ce sa va comandati. Cam asta ar fi la capitolul mancare. In schimb, la capitolul local ma confrunt inca cu o dilema: oare este o traditie chinezeasca sa impodobesti in exces pana cand nu mai este spatiu de respirat sau doar e dorinta patronului sa ne arate latura lui artistica. Si inca o problema ar fi cea a lipsei spatiului de nefumatori, nu de alta, dar mi se pare greu sa mananci in fum chiar si daca esti fumator. In fine, per total eu zic ca merita bifat restaurantul. Daca va este lene sa va deplasati pana acolo va anunt ca se fac si livrari la domiciliu.
Dupa cum v-am promis: Pui Gong Bao
Restaurant Marele Zid
Str. Vasile Alecsandri Timisoara ~ Romania
Tel: +40-256-432188
Am mult de pregatit pentru facultate, deci nu va voi plictisi cu detaliile din excursia din weekend de la Cluj. Ce pot sa va spun este ca pe drumul de intoarcere am mers pe ruta Cluj – Alba Iulia – Deva – Lugoj – Timisoara, si bine ca am facut-o. In dimineata de duminica, dupa o noapte mai grea, eu si prietenii mei aveam o decizie destul de importanta de luat: ne comandam pizza si mancam inainte sa ne punem pe drum sau gasim un restaurant pe marginea soselei si ne ghiftuim cu ciorbe. Am ales sa mergem la risc si sa cautam ceva pe drum. Undeva dupa Aiud si inainte Alba Iulia, o reclama mare de pe marginea drumului ne-a captat atentia: Transilvania, Casa si Masa. Ce vrei mai mult de la o reclama decat un mesaj in forma lui cea mai primara. Doua elemente importante din buna intentie a ardelenilor puse una langa alta, au fost de ajuns sa ne convinga sa tragem masina in parcarea restaurantului. Look-ul restaurantului era unul destul de modern, curat, nou, ceea ce ne-a facut sa ne gandim ca am dat de ceva scump si poate nu o sa ne putem permite sa balotam. Evident ca aceste preconceptii aveau sa fie infirmate cand ne-au fost aduse meniurile. Ca sa nu o mai lungesc vreau sa va spun ca am mancat pe rupte ciorba, felul doi si salata si vreo 2 beri totul la 30 de lei. Farfurii pline – burti goale – farfurii goale – burti pline, cam asa pot sa descriu mica noastra incursiune la Restaurant Transilvania. Mancarurile cu care ne-am delectat au fost:
- ciorba de vacuta ardeleneasca
- ciorba cu perisoare
- ficat de pui cu pireu
- gordon bleu cu pireu
- cartofi parjiti cu ceafa de porc la gratar
- cartofi aurii cu ficat de pui pane
Nu pot sa concluzionez altfel decat ca in ardeal se mananca foarte bine, atat cantitativ cat si calitativ. Nu stiu de unde aceasta trasatura dar eu care sunt un gurmand de nestapanit o laud.
Daca tot am inceput sa vorbesc ieri despre restaurante, azi voi continua prin a descrie experienta mea la un alt restaurant din Timisoara. Localul cu pricina se numeste Savoy si e in incinta hotelului cu acelasi nume. Ca sa ajungi la el e destul de complicat: in primul rand, nu scrie nici unde ca ‘aici este restaurant’; mai mult, se afla undeva la subsolul hotelului. Designul interior nu pare sa iasa din tipare, un design de bun gust ce nu impresioneaza cu nimic, curat si aerisit (lucru greu de gasit la restaurantele din ziua de astazi). Din pacate locul era gol, fiind doar doua mese ocupate, dintre care una de mine.
Destul cu designul, sa trecem la lucruri serioase! Ce am mancat? M-am aruncat – pentru ca nu eu plateam 
– la Muschiuletul husarului, cu orez cu ciuperci si cascaval. Am crezut ca voi fi dat pe spate de catre bucatar, dar sincer sa fiu nu am fost impresionat mai deloc. Nu vreau sa fiu rau, caci a fost destul de bun, dar la capitolul cantitate/pret acest restaurant sta prost. Portia mica m-a facut sa regret ca mi-am luat vita si nu ceva mai ieftin (si mai mult) cum ar fi pui. Urasc restaurantele care servesc portii ’sample’. In rest, totul a decurs normal, dar nu iesit din comun. Am mai gustat:
- pui in sos de lamaie – bunicel, fiind retinut fata de sosurile ingrosate prea mult cu faina)
- rata cu sos brun de piper verde – cel mai bun fel de mancare
- vinete pane – nu stiu de ce, dar nu pot sa le inteleg
Per total restaurantul e decent, cel mult poti servi aici o cina retrasa dar mai mult nu as recomanda.
Saptamana trecuta am avut ocazia sa iau masa in oras, mai exact m-am indopat la restaurantul Nora din Timisoara. Am auzit de el foarte demult de la un prieten, acum 3-4 ani, dar abia in vara acestui an am avut ocazia sa-l ‘testez’.
Prima impresie? E locul perfect in care mergi sa mananci cu micul compromis ca oamenii ce il frecventeaza nu sunt pe gustul meu: cocalari, pitipoance si alte mutatii genetice. Oricum nu sunt in exces, dar sunt prezenti si deobicei galagiosi (indiferent de locatie). Eu am avut noroc si am prins restaurantul mai gol, posibil din cauza crizei , dar din pacate sunetul cocalarilor era inlocuit de un remix de all hits de anii 80-90, adica piese mixate intre ele sa sune ca o piesa continua. In fine, eram prea infometat sa tin cont de atmosfera, dupa cum spuneam, aici vii sa mananci nu sa savurezi atmosfera. Am ras scurt o ciorba de burta, sa spunem ca imi facusem incalzirea. Felul doi a fost: rulouri romanesti de pui cu orez cu legume asistat de sos brun de piper verde in exces, si cand spun exces spun toata sosiera. Am mai gustat fasole cu carnati, si pot sa zic ca a fost mult mai bun decat ce imi comandasem eu.
Un lucru e cert, la Nora mancarea este buna si cel mai important este ca au multe optiuni in meniu. Degeaba ai o atmosfera superba ca restaurant daca meniul tau e aproape gol. Ca sa concluzionez vreau sa spun ca Nora este genul de restaurant unde mergi sa mananci bine, mult si cateodata cu riscul de a avea o companie in jur mai proasta, dar peste care se poate trece cu vederea.
Daca e ceva ce pot manca cu placere si cu orice ocazie este mancarea chinezeasca. Ca sa fiu mai exact, imi place mancarea comandata de la restaurantul chinezesc Song-du. Un prieten mi-a dat acest pont acum cateva luni bune, si nu regret deloc. De aceea, odata la o saptamana jumate pun mana pe telefon si o comit. Primul lucru placut este vocea chinezoaicei care imi preia comanda: parca ar vorbi pe nas, pe un ton serios. Fac comanda, exagerat de mare pentru un om, dupa care astept sa-mi spuna scorul cu tot cu 10% reducere. De obicei dureaza cam 30 de minute, dar asta numai cand vine soferul chinez. Aparent, el a descoperit cum sa strabata orasul cu matizul lui brandat, mai repede decat ceilalti livranti. Din fericire despre Song-du pot sa spun doar un singur lucru rau: majoritatea sortimentelor de pui se aseamana. Este vorba mai exact depsre Pui iute / Pui Gong Bao / Pui in 5 culori / Pui Sechuan. Mancarurile au gust distinct, dar aspectul lor este aproape identic. Oricum, nu prea conteaza cand stii ca vei balota orice primesti in caserola aceea. Deci, daca aveti vreodata bani de a investi in mancare, incercati Song-du.
Recomand: Pui Gong Bao, Piept de pui Iute, Pui Shang Hai, Orez cu carne de porc, Coltunasi Prajiti, Sarmale Chinezesti, Salata Chinezeasca.