Am revenit! Dupa o poate-prea-lunga pauza mi-am facut curaj sa scriu din nou. Pauza se datoreaza in mare parte noului meu loc de munca, care imi mananca din timp destul de mult. Asta nu inseamna ca in aceasta vreme nu am avut parte de experiente culinare inedite, ba din contra. Incepand de la firma de catering la care am fost abonat in primele doua saptamani pana la restaurantul cantina in care ma ghiftui in fiecare zi pe la ora 12:15. Despre partea de catering pot spune doar ca inca nu am gasit o firma pana acum care sa gateasca o mancare comestibila. Desi exista varietate, majoritatea felurilor de mancare sunt deseori puse sub semnul intrebarii. “O fi toppingul de pizza familly de azi facut cu resturile de ieri?”, este doar una din intrebarile puse in cantina firmei. Nu ma plang ca mancarea este proasta dar parca mai bine ti-ai aduce de acasa ceva gatit. In fine, concluzia este clara: cateringul degradeaza gusturile oamenilor. Si spun asta pentru ca colegii de birou m-au indrumat spre un restaurant/cantina la care de un bon de masa poti manca linistit mancare gatita ca la mama acasa (poate chiar mai buna). Salata de varza + piept de pui la gratar + pireu + 2 felii de paine + sare – piper < 1 Bon. Bineinteles ca in ecuatia de dinainte nu pun in calcul ambientul, dar simt ca nici nu trebuie sa o fac. E adevarat ca te inghesui pentru un loc si stai cu tava in mana cateva minute bune cateodata, dar merita. Din acelasi motiv al locurilor putine, se naste si conceptul de socializare fortata. Adica de multe ori ajung sa stau la masa cu oameni din piata, muncitori de santier sau alti colegi de breasla sau colegi din firma, lucru ce nu este rau deloc. As putea descrie acest loc ca “o ciorba de lume stand la coada dupa ciorbe”. Nu am sa dau numele acestei cantine deoarece nu fac recenzia localului ci mai degraba experienta mea din ultima luna. Dupa cum spuneam, am experimentat multe si pe langa asta am gatit lucruri noi pe care sper sa le impartasesc cat mai curand. (a se citi: cand am timp scriu rapid o reteta).
Ieri seara am avut ocazia de a lua cina la Marele Zid Chinezesc (Timisoara). Vin aici de mai mult timp si niciodata nu am fost dezamagit de mancarea servita. Ce-i drept, am mai comandat si lucruri care nu sunt pe gustul meu, dar niciodata nu pot sa zic ca am mancat rau, ci doar ca am fost prost inspirat. Pentru cei care nu au mai fost le recomand un meniu stas pe care eu il urmez aproape cu sfintenie 
– coltunasi prajiti, pui Sichuan (sau Gong Bao, platou incins) si orez cantonez. Acesta este doar un inceput menit sa va trezeasca interesul, iar daca sunteti curiosi si aveti un buget mai mare, atunci va recomand rata crocanta. Daca nu va plac coltunasii, va recomand rulourile de primavara 
. Mai nou am vazut ca au si meniuri gata stabilite, numai bune in caz de sunteti indecisi ce sa va comandati. Cam asta ar fi la capitolul mancare. In schimb, la capitolul local ma confrunt inca cu o dilema: oare este o traditie chinezeasca sa impodobesti in exces pana cand nu mai este spatiu de respirat sau doar e dorinta patronului sa ne arate latura lui artistica. Si inca o problema ar fi cea a lipsei spatiului de nefumatori, nu de alta, dar mi se pare greu sa mananci in fum chiar si daca esti fumator. In fine, per total eu zic ca merita bifat restaurantul. Daca va este lene sa va deplasati pana acolo va anunt ca se fac si livrari la domiciliu.
Dupa cum v-am promis: Pui Gong Bao
Restaurant Marele Zid
Str. Vasile Alecsandri Timisoara ~ Romania
Tel: +40-256-432188
Am mult de pregatit pentru facultate, deci nu va voi plictisi cu detaliile din excursia din weekend de la Cluj. Ce pot sa va spun este ca pe drumul de intoarcere am mers pe ruta Cluj – Alba Iulia – Deva – Lugoj – Timisoara, si bine ca am facut-o. In dimineata de duminica, dupa o noapte mai grea, eu si prietenii mei aveam o decizie destul de importanta de luat: ne comandam pizza si mancam inainte sa ne punem pe drum sau gasim un restaurant pe marginea soselei si ne ghiftuim cu ciorbe. Am ales sa mergem la risc si sa cautam ceva pe drum. Undeva dupa Aiud si inainte Alba Iulia, o reclama mare de pe marginea drumului ne-a captat atentia: Transilvania, Casa si Masa. Ce vrei mai mult de la o reclama decat un mesaj in forma lui cea mai primara. Doua elemente importante din buna intentie a ardelenilor puse una langa alta, au fost de ajuns sa ne convinga sa tragem masina in parcarea restaurantului. Look-ul restaurantului era unul destul de modern, curat, nou, ceea ce ne-a facut sa ne gandim ca am dat de ceva scump si poate nu o sa ne putem permite sa balotam. Evident ca aceste preconceptii aveau sa fie infirmate cand ne-au fost aduse meniurile. Ca sa nu o mai lungesc vreau sa va spun ca am mancat pe rupte ciorba, felul doi si salata si vreo 2 beri totul la 30 de lei. Farfurii pline – burti goale – farfurii goale – burti pline, cam asa pot sa descriu mica noastra incursiune la Restaurant Transilvania. Mancarurile cu care ne-am delectat au fost:
- ciorba de vacuta ardeleneasca
- ciorba cu perisoare
- ficat de pui cu pireu
- gordon bleu cu pireu
- cartofi parjiti cu ceafa de porc la gratar
- cartofi aurii cu ficat de pui pane
Nu pot sa concluzionez altfel decat ca in ardeal se mananca foarte bine, atat cantitativ cat si calitativ. Nu stiu de unde aceasta trasatura dar eu care sunt un gurmand de nestapanit o laud.
Intodeauna mi-a placut mancarea de pub. Nu cred ca am dat vreodata peste un pub cu mancare slaba. Ce-i drept, imi este greu sa mananc intr-un loc plin de fum, zarva si oameni, dar de data aceasta am avut noroc. Fiind luni seara, nimeni nu s-a aruncat sa vina la Beer and Bricks. Vreau sa spun ca in weekend, localul tinde sa devina un furnal neincapator unde cu greu gasesti loc sa stai, dar aseara era mai gol. Am inceput scurt cu un Skol la halba pe care o terminasem deja pe jumatate in timp ce citeam meniul. Retetele sunt putine, dar totusi trebuie sa retinem ca este un pub, nu restaurant. Mancarea vine ca o completare la nenumaratele beri luate la metru. Eu mi-am luat cartofi prajiti cu carnaciori picanti si prietena mea salata cezar si aripioare de pui. Initial am vrut Mix Frigarui dar nu aveau, apoi Snitel XL dar mi-a fost recomandat sa imi iau carnaciori deoarece snitelul era prea uscat(sau asa am inteles eu de la barmanita).
Ma bucur mult pentru ca nu au avut nimic din ce am vrut sa comand initial pentru ca acei carnaciori sunt extraordinari. Multi, buni si merg perfect cu bere, acesti carnaciori picanti nu te vor lasa balta. Daca mai ii completezi cu o portie de cartofi prajiti picanti poti sa spui ca mananci din rai. Aripioarele, in schimb, nu au fost excelente. Un pic prea crude pentru mine. Salata a fost normala, desi nu continea nici un dressing, era uscacioasa dar buna.
Verdict: bun, ieftin, perfect pentru o seara de luni, si mai ales pe langa bere. Totusi, nu recomand sa mergeti sa mancati acolo in weekend deoarece e plin. Sa beti cu prietenii da, dar sa mancati ar fi un chin.
Daca tot am inceput sa vorbesc ieri despre restaurante, azi voi continua prin a descrie experienta mea la un alt restaurant din Timisoara. Localul cu pricina se numeste Savoy si e in incinta hotelului cu acelasi nume. Ca sa ajungi la el e destul de complicat: in primul rand, nu scrie nici unde ca ‘aici este restaurant’; mai mult, se afla undeva la subsolul hotelului. Designul interior nu pare sa iasa din tipare, un design de bun gust ce nu impresioneaza cu nimic, curat si aerisit (lucru greu de gasit la restaurantele din ziua de astazi). Din pacate locul era gol, fiind doar doua mese ocupate, dintre care una de mine.
Destul cu designul, sa trecem la lucruri serioase! Ce am mancat? M-am aruncat – pentru ca nu eu plateam 
– la Muschiuletul husarului, cu orez cu ciuperci si cascaval. Am crezut ca voi fi dat pe spate de catre bucatar, dar sincer sa fiu nu am fost impresionat mai deloc. Nu vreau sa fiu rau, caci a fost destul de bun, dar la capitolul cantitate/pret acest restaurant sta prost. Portia mica m-a facut sa regret ca mi-am luat vita si nu ceva mai ieftin (si mai mult) cum ar fi pui. Urasc restaurantele care servesc portii ’sample’. In rest, totul a decurs normal, dar nu iesit din comun. Am mai gustat:
- pui in sos de lamaie – bunicel, fiind retinut fata de sosurile ingrosate prea mult cu faina)
- rata cu sos brun de piper verde – cel mai bun fel de mancare
- vinete pane – nu stiu de ce, dar nu pot sa le inteleg
Per total restaurantul e decent, cel mult poti servi aici o cina retrasa dar mai mult nu as recomanda.
Ieri dupa un meniul zilei la Song-Du (supa/salata chinezeasca/orez/pui cu ciuperci 15RON) am hotarat cu un prieten sa mergem la Iulius Mall (Timisoara). Mai bine zis la noua extensie a mall-ului. Primul punct de interes, evident HYPERMARKETUL AUCHAN, care arata la fel de cacacios ca si METRO (pardon de expresie). In fine, o sa-l studiez altadata in detaliu, din punct de vedere al produselor… acum vreau sa va vorbesc despre noul food court.
Prima impresie a fost decenta, un loc mare dar posac, din cauza putinilor oameni veniti sa manance. Am inceput cu sectorul KFC, MADO, 3F care a ramas acelasi cu mentiunea ca 3F si-a schimbat ‘look-ul’. Acum a devenit ‘genuine romanian cuisine since 1995′ si are tot felul de meniuri destul de bune. Bineinteles ca acest sector era cel mai vizitat, mai precis KFC, unde pitipoancele isi manjeau unghiile tatuate cu pesmet de Chicken Strips.
In celalat sector oamenii erau mai grijulii. Nimeni nu se arunca la clatitarie si la asa zisul Kartofel lumea iara se intreba ce poate sa-si ia. Pleskavita Sarbeasca era vizitat doar de umbrele oamenilor flamanzi care mergeau la Napoleon, o aditite noua pentru Almondo Foodcourt. De mentionat noul Papri, care este un fast food Unguresc (Gulas 12 RON), pe care intentionez sa-l abordez in viitorul apropiat.
In ultimul sector dupa un hibrid de KidsLand se afla si un restaurant/fastfood grecesc care si el saracul era pe stand by. E criza si lumea nu se arunca la tzatziki si alte minuni dinastea. Per total, noul foodcourt este doar o cantina unde Mallarii isi recapata energia ca sa mearga din nou la cumparaturi, dar si un loc unde se pot gasi oferte tentante pret/calitate. Parerea mea este ca merita macar o vizita. Daca gasiti ceva oferte bune va rog trimiteti-mi pe mail. Ahh, si ca sa fie un pic kitsch au pus steaguri la fiecare fast food ca sa spuna originea bucatariei.
Cineva m-a intrebat pe facebook “ai cumva idee cam cum se fac mancarurile chinezesti si ce fel de condimente exotice folosesc?”.
Din experienta mea si din ce am mai cautat pe internet am putut culege urmatoarele informatii despre condimente chinezesti:
- piper sechuan
- chimen
- anason stelat
- usturoi
- ghimbir
- ardei cayenne
- pudra de 5 condimente (care contine prafuri din condimentele de mai sus)
Pe langa condimente, un aspect foarte important cand faci mancare chinezeasca este modul cum o gatesti. Pana acuma eu am facut totul la foc mare pe o tigaie incinsa, fiind atent sa nu ard legumele. Pentru sosuri, chinezii folosesc supe de pui foarte grase ca si consistenta. Faina de orez este iarasi des raspandita, ea fiind folosita pentru coltunasi, multe feluri de pui (reteta de Pui Sechuan), sarmale chinezesti etc. Ah, era sa uit cel mai important aspect al gatitului chinezesc: tigaia wok. O unealta fara de care majoritatea mancarurilor chinezesti nu ar exista. Forma lui ofera cateva avantaje:
- poti amesteca mai bine continutul
- caldura se concentreaza pe baza wok-ului nu pe toata tigaia
- poti gati la temperaturi diferite ingredientele, folosindu-te de marginea wok-ului
- elimina gatitul cu mai multe tigai
In rest, cred ca mancarurile chinezesti sunt un bun inceput pentru a ne cultiva imaginatia culinara, atata timp cat suntem dispusi sa ne aventuram de la retetele de baza.