myMerinde

Cu ceva ani in urma, ai mei m-au chemat sa merg cu ei la Minis (25 de km de Arad) la ceva prieteni de familie. Bineinteles ca am refuzat, zicandu-mi ca nu prea am ce cauta la adunare de batranet si ca prefer sa stau pe acasa. Ma gandeam ca o sa ma plictisesc si ca nu prea e nimic de facut pe acolo. M-am inselat amarnic. Dupa mai multe tentative de a ma convinge am decis sa ii insotesc. Ajuns acolo, am realizat destul de repede de ce insistau. Locul este de o frumusete rara. Dar hai sa va vorbesc despre ce ar trebui sa va vorbesc. MANCARE. Pot spune ca, de fiecare data cand am mers acolo, au fost cateva persoane care tot timpul m-au impresionat prin felul lor de gati: de la ciorbe facute la ceaun, la fineturi care iti lasa gura apa, acesti oameni tot timpul au stiut sa vina cu ceva nou si sa gateasca lucruri de care eu nici nu am auzit. Prin fata ochilor mei s-au perindat multe feluri de mancare, dar astazi am sa va descriu doar cele de sambata trecuta.

Bineinteles ca am inceput cu o tuica buna care avea sa pregateasca intrarea pentru supa de rata. Peste supa de rata am turnat alta supa, de data aceasta de legume. Initial, credeam ca dupa supa de rata o sa fie ceva mai usor de mancat, dar am fost rapid contrazis. Friptura de porc si de rata, mamaliga, salata de cartofi, iahnie de fasole, un fel de sos ‘pesto’, merisoare au fost mancarurile care au umplut masa. Mi s-a spus ca sunt atatea feluri pentru ca sunt carnuri diferite si de aceea trebuie si garnituri diferite, dar acest lucru nu m-a oprit sa imi fac provizii pe farfurie. Da, recunosc ca sunt acea persoana care isi pune mult si cu nesimtire, dar nah… trebuie sa gust din tot si toate . Carnea de rata si de porc au fost excelente, mai ales ca le-am completat cu salata de cartofi si mamaliga cu sos pesto. Iahnia de fasole nu mi-a placut atat de mult, dar asta e si partea faina: cand mergi la Minis, ai de unde alege. Orice gusturi ai avea, 80% din lucrurile servite au sa te lase fara cuvinte. Nu stiu cum se face, dar acei oameni au dus gatitul la un alt nivel. Se pare ca senzatia serii au fost merisoarele pe care din pacate nu le-am incercat, dar din cate am auzit au fost exceptionale. Per total, pot sa zic ca a fost o experienta foarte placuta, cum sunt de fel toate experientele de la Minis de pana acum.

Probabil va intrebati de ce va spun toate astea voua. Va spun asta pentru ca Minis poate sa fie locul unde v-ati putea petrece acea mini-vacanta linistita, mai ales ca este la cativa kilometri de lacul Ghioroc (un fel de Mamaia pentru aradeni).  Si, daca nu stiti unde sa stati, va dau un pont mic: Pensiunea Monica & Gheza – loc unde a cinat Kevin Costner .

Daca sunteti doar in trecere, atunci neaparat sa opriti cateva minute si sa va cumparati vin de Minis.

Probabil o sa sune putin naiv, dar ati observat ce au urcat preturile?

Nu stiu cat de greu e sa hranesti o familie sau cat ar trebui sa fie preturile, dar vreau sa-mi exprim indignarea fata de unele lucruri care imi par ridicole. Unul dintre ele ar fi salata Iceberg cumparata “fresh” de la un supermarket in valoare de 5 lei. Sunt absurd? Nu cunosc realitatea? De unde pretul asta pentru o amarata de salata? O aduc cu avionul, il pun Beethoven pe plantatie? Sau poate ca am gresit eu super-hyper-marketul, desi cam toate vand aceleasi mizerii pompate cu steroizi. De aceea, cu ceva vreme in urma, confudam prunele cu corcodusele. Daca va mai amintiti perioada de dupa ‘90 cand lumea mai mergea dincolo (Germania) si se intorcea cu povesti de genul: “pfooai acolo stuguri sunt cat casa de mari si ieftini, si merele sunt imense”. Acum, aceleasi mere si aceiasi struguri, umflati cu te miri ce chimicale, ajung sa ne creeze probleme. Ati spune ca pot sa ma duc in piata sa imi iau legume si fructe proaspete si ieftine, dar din pacate realitatea e ca putini mai comercializeaza lucruri autohtone facute in gradina de la tara. Si hai sa fim seriosi: cati dintre noi prefera rosia ciobita in favoarea rosiei pline de culoare cu pielita fina de parca s-ar da cu Dove? Oricum, am impresia ca ne-am indepartat mult de la unele lucruri pe care le avem si le putem procura ieftin daca avem un pic de bunavointa. Si, ca sa fiu un pic rau, as spune ca acele bioshop-uri sunt niste chestii de fitze. Sunt niste magazine unde merg bogatii ca sa cumpere un castravete natural, doar fiindca le e frica sa nu fie vazuti in noroi prin piata. Sunt un pic indignat ca lumea pune botul la astfel de mizerii. Ce e Bioshop defapt? E o piata cu gresie, angajati imbracati frumos si alimente luate din piata, spalate si cosmetizate. Eu cred ca ar trebui sa incepem sa dam mai mult sens mersului la piata si ar trebui sa cumparam mai multe legume autohtone facute in gradinile taranilor din jurul oraselor. Chiar daca poate nu am fi atat de multumiti, eu cred ca in timp aceasta mentalitate va duce la lucruri mai bune. Cred ca daca ne mobilizam fiecare am putea schimba situatia. Suna poate copilaresc, dar fiecare din noi merita sa manance sanatos. Eu propun sa incercam sa gasim alternative la produsele astea facute prin nu stiu ce laboratoare si injectate cu fel de fel de nutrienti. Probabil schimbarea nu avea impact mare, dar rau nu are cum sa ne faca, mai ales fiindca e vorba de sanatatea noastra. Prima mea alternativa este sa incerc sa cumpar cat mai multe legume de la piata, preferabil autohtone sau, mai mult, sa fie produse de catre vanzator. Nu stiu cum este situatia in alte orase, dar la noi in Timisoara inca este speranta avand in vedere numarul pietelor. Weekend placut.

P.S. Weekend-ul asta nu am sa pot sa fac retetele votate pe Facebook deoarece am sa fiu in deplasare . Ramane pe marti o reteta de Pui Gong Bao (poate aveti sugestii) si poate pe vinerea viitoare una de lasagna.

BONUS CADOU: poza cu salata minune

Salata Iceberg

La multi ani si un an nou fara criza!

Nu am mai scris de mult, si asta pe motiv de lene, dar si din cauza ca am fost plecat. Am sa incerc sa sintetizez toata experienta mea culinara de la Craciun pana azi.

Craciunul:

Dupa cum ziceam si in postul anterior, de Craciun de obicei sunt supus la 3 mese, nu ca nu mi-ar conveni, dar este destul de greu pentru aparatul meu digestiv. Prima masa a fost destul de modesta, am balotat cateva chiftele, m-am aruncat la sunca cu hrean si telemea, apoi am inchis meniul cu terina (o specialitate a gazdei). Acasa am inceput cu sarmalele de la (*)mama lu’ Hera pe care le dipuiam in smantana. Apoi a venit felul doi, cartofi copti cu boia si ceapa, si pui intreg la cuptor (pregatit de mine inainte de a pleca la prima gazda). La a treia masa am trecut pe chestii pe baze de maioneza, salata de cartofi si oua umplute plus o bucatica mica de carnat. Asadar, ca sa concluzionez, pana la ora 12 aveam in mine destula mancare incat sa hranesc un trib mic din Nigeria. Din fericire nu am castigat olimpiada toxi-infectiei alimentare si nu m-am trezit pe nici un pat de spital cu un microfon sub nas. Pare-se ca sistemul meu digestiv a excelat si a demonstrat ca, desi rodat de o dieta proasta si alcool, a reusit sa-si faca treaba. Cam atat de Craciun, nimic special. Ah, ca si cadou am primit cartea lui Antonio Passareli (ala de la Danut SRL) deci o sa gatesc mai mult de acolo

Excursia:

Intre Craciun si Revelion am fost invitat de prietena mea la parintii ei (Alba Iulia) si la bunici (Campeni). Surprinzator, experienta mea culinara nu incepe pe tren, unde ar fi fost normal sa mananc un SENDVICI, ci mai degraba la destinatie. Nu ma intelegeti gresit, sandwich-uri mi-am facut dar imi este greu sa mananc in tren. E cam riscant dupa ce pui mana pe toate lucrurile alea hepatizate si bolite sa mananci un sandwich. In orice caz, mi-am dat seama ca marimea optima pentru o felie de paine dintr-un sandwich este de sub 1 cm. Nu ma intrebati de ce, doar luati-o ca atare, preparati si vedeti. Bun, prima masa am avut-o la destinatie, mai exact intr-un restaurant proaspat deschis din Alba Iulia numit Fort-H. Cred ca este destul de sugestiva locatia restaurantului: in cetate. Partea buna unui restaurant nou, este lumea putina de la inceput, preturile atractive si mai ales dedicatia bucatarului pentru ceea ce gateste (unele restaurante dupa un succes masiv mai uita de calitate). Pot sa spun ca am mancat foarte bine. Mi-am luat un pui in sos de piper verde cu cartofi prajiti si ceva muraturi. Meniul parea gol, dar dupa aceea mi-am dat seama ca defapt orice fel de carne putea fi gatita in orice sos. La masa s-a mai luat un pui cu sos de ciuperci, un cascaval pane, si o sabie cavalereasca (platou) ce consta in carnet bun, de toate felurile, fript si infipt intr-o sabie care la randul ei era infipta in ceva masa de lemn.
A doua experienta culinara din excursie a fost una fara mestecat ci mai mult mirosit. Probabil va intrebati cum este posibil sa mananci fara sa mesteci. Raspunsul este simplu: te urci pe un minibus spre Campeni si adulmeci mirosurile taranilor ce urca in el, mirosuri atata de puternice incat le gusti. Nu vreau sa fiu rau sau sa ma cred superior, dar cand mirosi a telemea, sau ragai un carnat cu pita tocmai terminat in minibus, cred ca ai o problema de evolutie. Inteleg obiceiurile de la tara si conditiile fiecaruia, dar cred ca o pasta de dinti sau o minima decenta isi poate permite fiecare. Drumul in microbuzul aromelor a durat 2 ore si tin sa mentionez ca nu m-am simtit deloc bine dar a fost un fel de calire, un fel de a ma readuce la gusturile primare. Singurul lucru la care ma gandeam pe autobuz era ca bunicii prietenei mele sa ma astepte cu racituri sau fierturi. Norocul a fost de partea mea. Am fost intampinati cu o masa care m-a surprins total:

• oua umplute
• salata de beuf
• branzeturi si legume
• supa de pui
• pireu cu un munte de snitele, carnati, gratare

Inca odata aparatul meu digestiv a fost pus la test si – surprinzator – a dat randament. Adevarul este ca nici macar piramidele din Ghiza nu se puteau compara cu piramida de carne ce zacea printre dunele de pireu (prea poetic, imi dau si eu drumul acum). De acelasi meniu am avut parte pe parcursul sederii noastre, neputand termina nici macar jumatate din cat s-a gatit atunci pentru noi. Pe drumul de intoarcere spre Alba Iulia mirosurile au fost mai slabe, asta facandu-ma sa ma gandesc daca oare nu am ajuns sa fiu ca cei din autobuz. Norocul meu ca deodorantul de sub brat mi-a confirmat ca nu e asa.
Experienta mea culinara din excursie s-a terminat cu trei feluri de mancare total diferite si nemaincercate pana acuma: peste marinat, creier pane si peste murat. Daca primele doua mi-au placut cat de cat, a treia nu mi-a placut deloc. Pestele marinat era un fel de gulas de cod un pic prea concentrat pentru mine, dar bun per ansamblu. Daca pestele l-am ras sub 6 minute, creierul pane a trebuit sa fie abordat altfel. Prea gelatinos pentru a fi mancat simplu… am descoperit ca se integreaza perfect daca este pus intre doua felii de paine sub forma de sandwich. Pestele murat nu m-a atins deloc din pacate. Cam asta a fost experienta mea culinara din excursie, una placuta, care m-a facut sa inteleg un pic bunataturile ardenelenesti, dar, cel mai important, ideologia lor de a-ti oferi tot ce au fara a cere nimic in schimb.

Viroza intestinala – indigestia – toxi infectia alimentara:

Nu sunt medic si nu stiu care din cele mai sus mi se potriveste conditiei mele fizice pe care am avut in noapte de Revelion. Ziua de 31 decembrie cat si noaptea de 1 ianuarie au insemnat pentru mine chinul de pe lume. Pe cand altii erau la chefuri si balotau mancare si bautura eu eram acasa cu un 38, o sticla de apa plata si cateva stixuri incercand sa-mi revin. Nu stiu de la ce, cum sau cand am luat virusul, ce era, dar nu va recomand la nimeni sa aveti parte de asa ceva. Ca un sfat prietenesc pentru anul 2010 va sfatuiesc sa va spalati pe maini inainte de a manca, aveti grija ce va luati de la fast food-uri, mancati cu moderatie si mai mult ca sigur ca nu o sa aveti probleme de genul acesta (desi unele dintre bolile acestea se iau si pe calea aerului). Chiar daca experienta mea a fost una de cacat si la propriu si la figurat, pot spune ca am scos ce e mai bun din ea. Am petrecut revelionul impreuna cu familia mea dupa mult timp, m-am curatat stomacal, am intrat in anul nou resetat si am realizat ca te poti simti bine (moral) si cu stixuri si apa plata.

Pentru ca nu vreau sa inchei brusc vreau sa va mentionez cateva rezolutii de anul nou in domeniul culinar pe care vreau sa le aplic in 2010:

• sa gatesc cel putin doua supe chinezesti
• sa creez retete proprii cat mai multe si mai utile pentru voi
• sa reimprospatez site-ul si sa dau lenea la o parte
• sa imi cumpar o tigaie wok decenta si nu mizeriile din Real, Kaufland, Auchan etc.
• sa incep sa gatesc cu produse romanesti ieftine (care de multe ori sunt net superioare celor de import)
• sa ma apuc de prajituri cu toate ca nu imi place sa le mananc
• sa ajut cat mai multi oameni sa gateasca chiar daca li se pare ca nu este asa de important

~ La multi ani! ~

(*) Sarmalalele lu’ mama lu’ Hera – o legenda printre cunoscutii mei, mama lu’ Hera este cea care ne facea sarmalele cand mergeam la munte. Atat de mici si de bune incat le mancai cu mana ca pe alune. Posibil cele mai bune din Timisoara.

Acum vreo 3 luni, intr-o sambata dimineata am primit un telefon: “nu ajung la timp acasa, fa tu o ciorba”. Nu mai facusem asa ceva pana atunci, si nici nu prea aveam de gand sa incep. M-am uitat prin pivnita, prin figider dupa legume, dar fara rezultat. Pana la urma, am strans din stanga si din dreapta destule legume cat sa fac asa-zisa ciorba. De atunci mi-am propus ca sambata sa fac un efort si sa merg la piata.
Nu credeam vreodata ca poate sa-mi faca placere sa merg la piata. In primul rand, este un loc foarte bun pentru a inventa retete. Varietatea legumelor si aroma lor imi deschid mult imaginatia si pofta de a gati. Bineinteles ca toate acestea sunt contra-balansate de fumul foarte greu de mici, manele si de ‘lumea buna’ a societatii, lucruri ce pot fi trecute usor cu vederea daca ne concentram un pic. Cand merg la piata imi place sa iau un EuroKrem Tabla sau Cipiripi Tabla. E foarte placut sa mesteci ciocolata pe stomacul gol si sa-ti ascuti simturile pentru ciorba acra ce urmeaza sa o gatesti. In plus, valoarea energetica a batonului iti va asigura puterea de a cara kilele alea de cartofi in spate.
Mai nou, la piata am obiceiul de a cauta ardei iuti perfecti. Am mai luat si tepe de la oameni ce mai ca nu ma implorau sa cred ca sunt iuti. Mare greseala sa nu testezi produsul inainte sa-l cumperi. Oricum, dupa ce am cumparat doua legaturi mi-am invatat lectia. Acum gust, miros, pipai cam tot ce cumpar din piata. Un lucru foarte important este sa nu lasi vanzatorul sa aleaga pentru tine cand cumperi ceva. Multi au tendinta de a se scapa rapid de produsele lor vechi si prafuite. Am patit-o cu un kg de rosii.
Alt aspect important la piata este rabdarea. Daca nu ai rabdare sa alegi ce-i mai bun pentru tine, mai bine ai merge la Kaufland si ti-ai lua rosii de plastic. De cateva ori mi s-a intamplat sa iau legume decente la un pret mare, si sa vad peste 5 minute, la alt stand, unele superbe la acelasi pret. Deci, rabdarea este cruciala. Pana acum, nu mi-am vazut prietenii in piata. Sper ca de acum incolo sa vad cel putin un apropiat pe saptamana, chiar daca a venit doar pe post de ‘carausul familiei’.