Cu ceva ani in urma, ai mei m-au chemat sa merg cu ei la Minis (25 de km de Arad) la ceva prieteni de familie. Bineinteles ca am refuzat, zicandu-mi ca nu prea am ce cauta la adunare de batranet si ca prefer sa stau pe acasa. Ma gandeam ca o sa ma plictisesc si ca nu prea e nimic de facut pe acolo. M-am inselat amarnic. Dupa mai multe tentative de a ma convinge am decis sa ii insotesc. Ajuns acolo, am realizat destul de repede de ce insistau. Locul este de o frumusete rara. Dar hai sa va vorbesc despre ce ar trebui sa va vorbesc. MANCARE. Pot spune ca, de fiecare data cand am mers acolo, au fost cateva persoane care tot timpul m-au impresionat prin felul lor de gati: de la ciorbe facute la ceaun, la fineturi care iti lasa gura apa, acesti oameni tot timpul au stiut sa vina cu ceva nou si sa gateasca lucruri de care eu nici nu am auzit. Prin fata ochilor mei s-au perindat multe feluri de mancare, dar astazi am sa va descriu doar cele de sambata trecuta.
Bineinteles ca am inceput cu o tuica buna 
care avea sa pregateasca intrarea pentru supa de rata. Peste supa de rata am turnat alta supa, de data aceasta de legume. Initial, credeam ca dupa supa de rata o sa fie ceva mai usor de mancat, dar am fost rapid contrazis. Friptura de porc si de rata, mamaliga, salata de cartofi, iahnie de fasole, un fel de sos ‘pesto’, merisoare au fost mancarurile care au umplut masa. Mi s-a spus ca sunt atatea feluri pentru ca sunt carnuri diferite si de aceea trebuie si garnituri diferite, dar acest lucru nu m-a oprit sa imi fac provizii pe farfurie. Da, recunosc ca sunt acea persoana care isi pune mult si cu nesimtire, dar nah… trebuie sa gust din tot si toate 
. Carnea de rata si de porc au fost excelente, mai ales ca le-am completat cu salata de cartofi si mamaliga cu sos pesto. Iahnia de fasole nu mi-a placut atat de mult, dar asta e si partea faina: cand mergi la Minis, ai de unde alege. Orice gusturi ai avea, 80% din lucrurile servite au sa te lase fara cuvinte. Nu stiu cum se face, dar acei oameni au dus gatitul la un alt nivel. Se pare ca senzatia serii au fost merisoarele pe care din pacate nu le-am incercat, dar din cate am auzit au fost exceptionale. Per total, pot sa zic ca a fost o experienta foarte placuta, cum sunt de fel toate experientele de la Minis de pana acum.
Probabil va intrebati de ce va spun toate astea voua. Va spun asta pentru ca Minis poate sa fie locul unde v-ati putea petrece acea mini-vacanta linistita, mai ales ca este la cativa kilometri de lacul Ghioroc (un fel de Mamaia pentru aradeni). Si, daca nu stiti unde sa stati, va dau un pont mic: Pensiunea Monica & Gheza – loc unde a cinat Kevin Costner .
Daca sunteti doar in trecere, atunci neaparat sa opriti cateva minute si sa va cumparati vin de Minis.
Cum sa gatesc orez fara sa se lipeasca? Aceasta intrebare pare sa apara tot mai mult pe motoarele de cautare, de aceea va spun un mic secret. In primul rand, nu va mai obositi sa puneti ulei in apa. Uleiul se prinde pe orez si astfel orezul nu va mai incorpora sarea din apa. In al doilea rand, renuntati la 1 cana de orez + 2 cani de apa. E o proportie inutila si poate sa dea batai de cap. Pentru a gati orez fara sa se lipeasca trebuie sa folositi cantitati mari de apa si sare dupa gust. Cam 2 linguri de sare la 1 litru de apa. Puneti mult mai multa apa decat orez la fiert si asteptati pana ce apa da in clocot. Apoi aruncati orezul si gatiti exact cat scrie pe ambalaj (sub punctul de fierbere). Este foarte important sa nu amestecati, pentru ca atunci stratul protector al bobului de orez se va rupe si boabele se vor lipi. Dupa ce orezul e gata strecurati-l si lasati-l circa 10 minute intr-un bol. Dupa 10 minute luati o furculita si afanati-l bine. Daca urmariti procedeul exact cum vi l-am descris, mai mult ca sigur ca orezul vostru nu se va lipi.
paste
Nota: Acest articol este scris in timp ce balotez.
Recent am primit un mail de la ‘bucatarul pastutu’ cu o reteta de Penne cu rosii la cuptor. Reteta este superba si in plus foloseste minimul de ingrediente, deci e buna si pe timp de criza. Tin sa mentionez ca, desi ingredientele sunt la indemana oricui, bucatarul insista sa pun busuioc proaspat. E greu sa gasesti busuioc proaspat, dar merita cautat. Cat despre mine, bineinteles ca nu am fost prins cu garda jos, pentru ca am un ghiveci plin de busuioc . Am deviat un pic reteta, deoarece aveam spaghete si nu pene, dar rezulatul a fost excelent. Vreau sa ii multumesc persoanei care a trimis reteta, si incurajez cati mai multi sa faca acest lucru! Intr-un fel, asta este si misiunea mymerinde: sa colectioneze retete si sa-i ajute pe cei care nu stiu sa gateasca.
Cineva m-a intrebat pe facebook “ai cumva idee cam cum se fac mancarurile chinezesti si ce fel de condimente exotice folosesc?”.
Din experienta mea si din ce am mai cautat pe internet am putut culege urmatoarele informatii despre condimente chinezesti:
- piper sechuan
- chimen
- anason stelat
- usturoi
- ghimbir
- ardei cayenne
- pudra de 5 condimente (care contine prafuri din condimentele de mai sus)
Pe langa condimente, un aspect foarte important cand faci mancare chinezeasca este modul cum o gatesti. Pana acuma eu am facut totul la foc mare pe o tigaie incinsa, fiind atent sa nu ard legumele. Pentru sosuri, chinezii folosesc supe de pui foarte grase ca si consistenta. Faina de orez este iarasi des raspandita, ea fiind folosita pentru coltunasi, multe feluri de pui (reteta de Pui Sechuan), sarmale chinezesti etc. Ah, era sa uit cel mai important aspect al gatitului chinezesc: tigaia wok. O unealta fara de care majoritatea mancarurilor chinezesti nu ar exista. Forma lui ofera cateva avantaje:
- poti amesteca mai bine continutul
- caldura se concentreaza pe baza wok-ului nu pe toata tigaia
- poti gati la temperaturi diferite ingredientele, folosindu-te de marginea wok-ului
- elimina gatitul cu mai multe tigai
In rest, cred ca mancarurile chinezesti sunt un bun inceput pentru a ne cultiva imaginatia culinara, atata timp cat suntem dispusi sa ne aventuram de la retetele de baza.
Saptamana trecuta am fost la nunta unui prieten pe care nu-l mai vazusem de ceva timp. Pot sa spun ca m-am simtit bine, mai ales ca imi place sa studiez comportamentul oamenilor in grupuri mari. Oricum, atentia s-a axat pe mancare (doar eram si in misiune in numele site-ului).
Aperitivul a fost destul de bun, desi nu prea am inteles ciotul de castravete cu o ridiche rasa. Cumva, acest ornament nu-mi inspira deloc creatie. Pe platou am mai gasit legendarul rulou cu sunca si ardeiul cu branza. Mi-au lipsit in schimb ficateii in sunculita prajita si carnatii prajiti. Nu ma plang. A fost bun. Am balotat.
Dupa aperitiv a urmat supa, care a fost o surpriza pentru mine. De obicei eu tind sa cred ca este ciorba de vacuta sau ciorba de burta, dar de data aceasta a fost supa de pui. Foarte buna si pregatitoare pentru armata de bauturi ce aveau sa urmeze. O supa de pui tot timpul va castiga teren in fata celorlalte doua, evident cand este vorba despre o nunta.
Au urmat sarmele :X, care au stat foarte putin in farfurie, fiind rase fara a clipi. Imi plac sarmalele la nebunie, mai ales dupa o pauza de cateva luni…Tin sa mentionez ca ele erau insotite de o sunculita prajita, care, desi dubioasa, a avut aceeasi soarta 
.
A fost greu sa determin ultimul lucru din meniu, dar dupa cateva consultari la masa am stabilit ca este carne de vita in sos de rosii (foarte bun).
Daca stau sa concluzionez, observ ca am cam raschetat tot in afara de doua, trei elemente de pe platoul cu aperitive. Trebuie sa recunosc ca sunt gurmand, o paguba la nunti, si nu mi-e rusine cu asta. Per total m-am simtit bine si o sa incerc sa replichez cat mai mult din ce vad in farfurii la nunti. Pana cand mai cercetez retete, va invit sa incercati un aperitiv traditional: Dobos.
Am sa incep cu nervii, ca sa ma scap rapid de vibratii negative. Aseara site-ul a cedat pentru o ora si am crezut ca crap. Pana la urma, se pare ca problema s-a remediat. Sper totusi ca pe viitor sa nu se mai intample. Ma tot gandesc daca cineva avea nevoie aseara urgent sa-si impresioneze gagica si sa-i gateasca niste paste. Ce facea 
? In fine, acum totul se pare ca s-a stabilizat.
Toti acesti nervi se manifestau ieri la Food Party #2, unde am fost invitat sa fac un aperitiv. Cum baghetele cu usturoi le facusem cu o editie precedenta, am decis sa fac Oua Umplute. Nu mai gatisem pana acum reteta asta, dar am fost surprins de rezultat. Toata teoria cand gatesti oua umplute este sa fierbi ouale. Contrar vorbelor din popor, oul nu se fierbe. Pentru a prepara un ou fiert intai aducem apa la punctul de fierbere, apoi introducem oul si il gatim sub punctul de fierbere (6 minute pentru galbenus moale, 10-11 pentru tare). Atentie: temperatura apei va scadea cand se vor pune ouale, de aceea este necesar pentru cantitati mari de oua, cantitati mari apa. Cam atat de raportat din lumea aperitivelor.
Felul doi a fost Lasagna. Spre mirarea mea a fost buna si nu ma asteptam sa aibe un gust atat de autentic. De ce spun asta? Pentru ca prepararea ei a fost cu totul neobisnuita pentru mine. Nu am mai gatit Lasagnia pana acum, dar stiu din ce am citit cam care ar fi procesul. Fara sos bechamel si cu carnea preparata intr-un mod foarte ciudat, pot sa spun ca rezultatul a fost mai mult decat placut. Am golit doua farfurii, si as mai fi cerut-o si pe a treia, dar trebuia sa ma comport decent. :]
Trebuie sa recunosc ca niciodata nu am gatit atat de mult ca aseara. Fara ajutor cred ca as fi stat o dupa masa intreaga. E greu sa gatesti pentru noua persoane, nu fiindca e mult de preparat ci din cauza proportiilor. La snitele e simplu, dar daca incerci sa faci un gulas sau o ciorba trebuie sa-ti schimbi reteta. Cineva mi-a sugerat ca ar fi mai simplu sa dublez cantitatea de ingrediente. Nu stiu ce sa spun… am facut cum mi-au spus simturile si a iesit bine. Lumea s-a bucurat de o masa buna si s-a saturat pana la refuz.
Este o bucurie enorma sa stii ca cineva apreciaza ceea ce tu faci cu pasiune! Meniul de aseara a fost simplu: Paine cu usturoi, Gulas, Chicken Strips pane cu Mamaliga si Sos de Ciuperci. Gulasul, din pacate, nu mi-a iesit atat de pastos precum doream… defapt niciodata nu-mi iese. De ce? Inca nu stiu, dar cand voi afla voi posta reteta. Cu toate acestea, am sentimentul ca lumea s-a simtit bine chiar si cu o supa de gulas. Defapt, daca e bun si lumea mananca cu pofta, ce mai conteaza cum a iesit…
Un mic pont: daca vreodata vei incerca sa gatesti gulas, foloseste Gulas de Manzat la caserola de la Kaufland.