Am sa incep cu nervii, ca sa ma scap rapid de vibratii negative. Aseara site-ul a cedat pentru o ora si am crezut ca crap. Pana la urma, se pare ca problema s-a remediat. Sper totusi ca pe viitor sa nu se mai intample. Ma tot gandesc daca cineva avea nevoie aseara urgent sa-si impresioneze gagica si sa-i gateasca niste paste. Ce facea 
? In fine, acum totul se pare ca s-a stabilizat.
Toti acesti nervi se manifestau ieri la Food Party #2, unde am fost invitat sa fac un aperitiv. Cum baghetele cu usturoi le facusem cu o editie precedenta, am decis sa fac Oua Umplute. Nu mai gatisem pana acum reteta asta, dar am fost surprins de rezultat. Toata teoria cand gatesti oua umplute este sa fierbi ouale. Contrar vorbelor din popor, oul nu se fierbe. Pentru a prepara un ou fiert intai aducem apa la punctul de fierbere, apoi introducem oul si il gatim sub punctul de fierbere (6 minute pentru galbenus moale, 10-11 pentru tare). Atentie: temperatura apei va scadea cand se vor pune ouale, de aceea este necesar pentru cantitati mari de oua, cantitati mari apa. Cam atat de raportat din lumea aperitivelor.
Felul doi a fost Lasagna. Spre mirarea mea a fost buna si nu ma asteptam sa aibe un gust atat de autentic. De ce spun asta? Pentru ca prepararea ei a fost cu totul neobisnuita pentru mine. Nu am mai gatit Lasagnia pana acum, dar stiu din ce am citit cam care ar fi procesul. Fara sos bechamel si cu carnea preparata intr-un mod foarte ciudat, pot sa spun ca rezultatul a fost mai mult decat placut. Am golit doua farfurii, si as mai fi cerut-o si pe a treia, dar trebuia sa ma comport decent. :]
Nu vi s-a intamplat niciodata sa mergeti la cineva acasa, sa serviti cina, dar sa nu o puteti manca? Desi mi se intampla rareori, mai tot timpul ma bucur de cina, fie ea si dezastruoasa. De obicei aplic tactica multa paine, adica tot ce infulec, o fac cu paine. Cu multa paine te saturi mai repede, daca te saturi mai repede, mananci mai putin, daca gazda intreaba de ce nu ai mancat tot poti sa te scoti spunand ‘destul de bun, dar eu manc multa paine, obicei prost’. Intr-un fel e o tactica rea, dar daca stai sa te gandesti, defapt ii faci gazdei un favor. Multi nu pot sa accepte adevarul ca reteta pe care au pregatit-o nu a iesit bine. De multe ori, incercand sa impresioneze pe cineva, gafeaza: ori pun multe condimente, ori pun o tona de ardei iute, ori combina toate chestiile gatite la un loc. Totusi, in deplasare trebuie sa fii politicos. O alta tactica este sa mananci inainte de a merge la cina, desi am avut cazuri in care am regretat, eu fiind plin, iar potolul, foarte gustos.
Pentru mine este o experienta de a manca la altcineva acasa, nu pentru ca mi-e lene sa-mi gatesc acasa, ci mai mult din curiozitatea pe care o am fata de gusturile altora. Cartofii prajiti sunt referinta mea cand nu mananc acasa. E foarte interesant sa vezi cum, desi reteta este la fel, rezultatul este altul. Unii fac cartofii mai uleiosi, altii ii frig in tigaie, altii pun cartofi congelati in cuptor si nu ulei. Nu vreau sa devin mare filozof aici, dar cred ca o parte din personalitatea noastra se transpune in reteta cand o gatim. Si atunci imi pun intrebarea: daca merg in deplasare si mancarea e prost gatita, ce pot spune despre personalitatea gazdei? 
Mananc ce gatesti si iti spun cine esti
Acum vreo 3 luni, intr-o sambata dimineata am primit un telefon: “nu ajung la timp acasa, fa tu o ciorba”. Nu mai facusem asa ceva pana atunci, si nici nu prea aveam de gand sa incep. M-am uitat prin pivnita, prin figider dupa legume, dar fara rezultat. Pana la urma, am strans din stanga si din dreapta destule legume cat sa fac asa-zisa ciorba. De atunci mi-am propus ca sambata sa fac un efort si sa merg la piata.
Nu credeam vreodata ca poate sa-mi faca placere sa merg la piata. In primul rand, este un loc foarte bun pentru a inventa retete. Varietatea legumelor si aroma lor imi deschid mult imaginatia si pofta de a gati. Bineinteles ca toate acestea sunt contra-balansate de fumul foarte greu de mici, manele si de ‘lumea buna’ a societatii, lucruri ce pot fi trecute usor cu vederea daca ne concentram un pic. Cand merg la piata imi place sa iau un EuroKrem Tabla sau Cipiripi Tabla. E foarte placut sa mesteci ciocolata pe stomacul gol si sa-ti ascuti simturile pentru ciorba acra ce urmeaza sa o gatesti. In plus, valoarea energetica a batonului iti va asigura puterea de a cara kilele alea de cartofi in spate.
Mai nou, la piata am obiceiul de a cauta ardei iuti perfecti. Am mai luat si tepe de la oameni ce mai ca nu ma implorau sa cred ca sunt iuti. Mare greseala sa nu testezi produsul inainte sa-l cumperi. Oricum, dupa ce am cumparat doua legaturi mi-am invatat lectia. Acum gust, miros, pipai cam tot ce cumpar din piata. Un lucru foarte important este sa nu lasi vanzatorul sa aleaga pentru tine cand cumperi ceva. Multi au tendinta de a se scapa rapid de produsele lor vechi si prafuite. Am patit-o cu un kg de rosii.
Alt aspect important la piata este rabdarea. Daca nu ai rabdare sa alegi ce-i mai bun pentru tine, mai bine ai merge la Kaufland si ti-ai lua rosii de plastic. De cateva ori mi s-a intamplat sa iau legume decente la un pret mare, si sa vad peste 5 minute, la alt stand, unele superbe la acelasi pret. Deci, rabdarea este cruciala. Pana acum, nu mi-am vazut prietenii in piata. Sper ca de acum incolo sa vad cel putin un apropiat pe saptamana, chiar daca a venit doar pe post de ‘carausul familiei’.