Nu vi s-a intamplat niciodata sa mergeti la cineva acasa, sa serviti cina, dar sa nu o puteti manca? Desi mi se intampla rareori, mai tot timpul ma bucur de cina, fie ea si dezastruoasa. De obicei aplic tactica multa paine, adica tot ce infulec, o fac cu paine. Cu multa paine te saturi mai repede, daca te saturi mai repede, mananci mai putin, daca gazda intreaba de ce nu ai mancat tot poti sa te scoti spunand ‘destul de bun, dar eu manc multa paine, obicei prost’. Intr-un fel e o tactica rea, dar daca stai sa te gandesti, defapt ii faci gazdei un favor. Multi nu pot sa accepte adevarul ca reteta pe care au pregatit-o nu a iesit bine. De multe ori, incercand sa impresioneze pe cineva, gafeaza: ori pun multe condimente, ori pun o tona de ardei iute, ori combina toate chestiile gatite la un loc. Totusi, in deplasare trebuie sa fii politicos. O alta tactica este sa mananci inainte de a merge la cina, desi am avut cazuri in care am regretat, eu fiind plin, iar potolul, foarte gustos.
Pentru mine este o experienta de a manca la altcineva acasa, nu pentru ca mi-e lene sa-mi gatesc acasa, ci mai mult din curiozitatea pe care o am fata de gusturile altora. Cartofii prajiti sunt referinta mea cand nu mananc acasa. E foarte interesant sa vezi cum, desi reteta este la fel, rezultatul este altul. Unii fac cartofii mai uleiosi, altii ii frig in tigaie, altii pun cartofi congelati in cuptor si nu ulei. Nu vreau sa devin mare filozof aici, dar cred ca o parte din personalitatea noastra se transpune in reteta cand o gatim. Si atunci imi pun intrebarea: daca merg in deplasare si mancarea e prost gatita, ce pot spune despre personalitatea gazdei? 
Mananc ce gatesti si iti spun cine esti