myMerinde

Inainte sa incep vreau sa le spun tuturor cititoarelor La multi ani! si sa le inmanez un ghiocel (din pacate fictiv)

Broasted Chicken

Prima oara am auzit de Broasted Chicken acum vreo 10 ani, si de atunci si-a schimbat locatia de vreo 5 ori. De ce? Nu stiu, dar experienta de saptamana trecuta m-a luminat un pic. Dupa o seara in oras, afland ca unui prieten ii chioraiau matele, i-am spus ca singurul loc pe care il stiu deschis in zona e Broasted Chicken. Am mers acolo cu gandul ca ne luam ceva aripioare la pachet, cartofi la caserola etc., dar cand am ajuns acolo am realizat prea tarziu ca Chicken Broasted a ajuns deja restaurant. Jenati ca ne-am pus la masa si cu foame in noi, totusi am decis sa comandam. Pui sechuan x2 la 12,5 lei cu cartofi prajiti la 4 lei + bile de carftofi crocanti cu 6 lei (cele din poza), preturi bune pentru un restaurant.

Cand am primit mancarea insa parerea mea avea sa se schimbe rapid in rau. Tot ce am mancat a fost facut exclusiv din punga sau din ceva borcan de semipreparat. Puiul sechuan era sos Uncle Ben’s cu pui iar “bilele” colegului erau evident din punga. Dezamagirea imi vine din ideea ca nu-mi plac restaurantele care pretind ca sunt altceva decat sunt. In cazul de fata, Broasted Chicken este doar un fast food cu perdele dragute. Mi se pare normal sa mananc semipreparate de la un fast food, ca de aia e FAST, dar de la un “restaurant” am pretentia macar ca cineva sa incerce sa gateasca ceva. Al doilea motiv care ma intristeaza este falsa reclama pe care acestia o marketeaza. Citez:  “Reteta Colonelului American, Puiul Fericit sau Puiul Rege n-au reusit sa egaleze PUIUL BROASTED”. Traducerea: KFC, Happy Chicken si Chicken King (toate din Timisoara) nu sunt la fel de bune. Problema mea este ca metoda de a gati puiul prin broasting necesita anumite licente din partea inventatorului cat si calificatii si oale specializate care se comercializeaza doar anumitor persoane (http://en.wikipedia.org/wiki/Broasting).

Aici intervine dilema mea: cum un restaurant care gateste din punga detine acest licente si pretinde ca e mai bun decat toate celelalte fast food-uri. In fine, concluzia e ca nu-mi plac astfel de restaurante / fast food-uri care spun ca sunt superioare multora cand defapt sunt doar niste gherete bine cosmetizate. Eu nu recomand nimanui acest restaurant. Daca doriti sa va lamuriti singuri, atunci puteti comanda la domiciliu: 0256/494848.

Ieri seara am avut ocazia de a lua cina la Marele Zid Chinezesc (Timisoara). Vin aici de mai mult timp si niciodata nu am fost dezamagit de mancarea servita. Ce-i drept, am mai comandat si lucruri care nu sunt pe gustul meu, dar niciodata nu pot sa zic ca am mancat rau, ci doar ca am fost prost inspirat. Pentru cei care nu au mai fost le recomand un meniu stas pe care eu il urmez aproape cu sfintenie – coltunasi prajiti, pui Sichuan (sau Gong Bao,  platou incins) si orez cantonez. Acesta este doar un inceput menit sa va trezeasca interesul, iar daca sunteti curiosi si aveti un buget mai mare, atunci va recomand rata crocanta. Daca nu va plac coltunasii, va recomand rulourile de primavara . Mai nou am vazut ca au si meniuri gata stabilite, numai bune in caz de sunteti indecisi ce sa va comandati. Cam asta ar fi la capitolul mancare. In schimb, la capitolul local ma confrunt inca cu o dilema: oare este o traditie chinezeasca sa impodobesti in exces pana cand nu mai este spatiu de respirat sau doar e dorinta patronului sa ne arate latura lui artistica. Si inca o problema ar fi cea a lipsei spatiului de nefumatori, nu de alta, dar mi se pare greu sa mananci in fum chiar si daca esti fumator. In fine, per total eu zic ca merita bifat restaurantul. Daca va este lene sa va deplasati pana acolo va anunt ca se fac si livrari la domiciliu.

Dupa cum v-am promis: Pui Gong Bao

Restaurant Marele Zid
Str. Vasile Alecsandri Timisoara  ~  Romania
Tel: +40-256-432188

La multi ani si un an nou fara criza!

Nu am mai scris de mult, si asta pe motiv de lene, dar si din cauza ca am fost plecat. Am sa incerc sa sintetizez toata experienta mea culinara de la Craciun pana azi.

Craciunul:

Dupa cum ziceam si in postul anterior, de Craciun de obicei sunt supus la 3 mese, nu ca nu mi-ar conveni, dar este destul de greu pentru aparatul meu digestiv. Prima masa a fost destul de modesta, am balotat cateva chiftele, m-am aruncat la sunca cu hrean si telemea, apoi am inchis meniul cu terina (o specialitate a gazdei). Acasa am inceput cu sarmalele de la (*)mama lu’ Hera pe care le dipuiam in smantana. Apoi a venit felul doi, cartofi copti cu boia si ceapa, si pui intreg la cuptor (pregatit de mine inainte de a pleca la prima gazda). La a treia masa am trecut pe chestii pe baze de maioneza, salata de cartofi si oua umplute plus o bucatica mica de carnat. Asadar, ca sa concluzionez, pana la ora 12 aveam in mine destula mancare incat sa hranesc un trib mic din Nigeria. Din fericire nu am castigat olimpiada toxi-infectiei alimentare si nu m-am trezit pe nici un pat de spital cu un microfon sub nas. Pare-se ca sistemul meu digestiv a excelat si a demonstrat ca, desi rodat de o dieta proasta si alcool, a reusit sa-si faca treaba. Cam atat de Craciun, nimic special. Ah, ca si cadou am primit cartea lui Antonio Passareli (ala de la Danut SRL) deci o sa gatesc mai mult de acolo

Excursia:

Intre Craciun si Revelion am fost invitat de prietena mea la parintii ei (Alba Iulia) si la bunici (Campeni). Surprinzator, experienta mea culinara nu incepe pe tren, unde ar fi fost normal sa mananc un SENDVICI, ci mai degraba la destinatie. Nu ma intelegeti gresit, sandwich-uri mi-am facut dar imi este greu sa mananc in tren. E cam riscant dupa ce pui mana pe toate lucrurile alea hepatizate si bolite sa mananci un sandwich. In orice caz, mi-am dat seama ca marimea optima pentru o felie de paine dintr-un sandwich este de sub 1 cm. Nu ma intrebati de ce, doar luati-o ca atare, preparati si vedeti. Bun, prima masa am avut-o la destinatie, mai exact intr-un restaurant proaspat deschis din Alba Iulia numit Fort-H. Cred ca este destul de sugestiva locatia restaurantului: in cetate. Partea buna unui restaurant nou, este lumea putina de la inceput, preturile atractive si mai ales dedicatia bucatarului pentru ceea ce gateste (unele restaurante dupa un succes masiv mai uita de calitate). Pot sa spun ca am mancat foarte bine. Mi-am luat un pui in sos de piper verde cu cartofi prajiti si ceva muraturi. Meniul parea gol, dar dupa aceea mi-am dat seama ca defapt orice fel de carne putea fi gatita in orice sos. La masa s-a mai luat un pui cu sos de ciuperci, un cascaval pane, si o sabie cavalereasca (platou) ce consta in carnet bun, de toate felurile, fript si infipt intr-o sabie care la randul ei era infipta in ceva masa de lemn.
A doua experienta culinara din excursie a fost una fara mestecat ci mai mult mirosit. Probabil va intrebati cum este posibil sa mananci fara sa mesteci. Raspunsul este simplu: te urci pe un minibus spre Campeni si adulmeci mirosurile taranilor ce urca in el, mirosuri atata de puternice incat le gusti. Nu vreau sa fiu rau sau sa ma cred superior, dar cand mirosi a telemea, sau ragai un carnat cu pita tocmai terminat in minibus, cred ca ai o problema de evolutie. Inteleg obiceiurile de la tara si conditiile fiecaruia, dar cred ca o pasta de dinti sau o minima decenta isi poate permite fiecare. Drumul in microbuzul aromelor a durat 2 ore si tin sa mentionez ca nu m-am simtit deloc bine dar a fost un fel de calire, un fel de a ma readuce la gusturile primare. Singurul lucru la care ma gandeam pe autobuz era ca bunicii prietenei mele sa ma astepte cu racituri sau fierturi. Norocul a fost de partea mea. Am fost intampinati cu o masa care m-a surprins total:

• oua umplute
• salata de beuf
• branzeturi si legume
• supa de pui
• pireu cu un munte de snitele, carnati, gratare

Inca odata aparatul meu digestiv a fost pus la test si – surprinzator – a dat randament. Adevarul este ca nici macar piramidele din Ghiza nu se puteau compara cu piramida de carne ce zacea printre dunele de pireu (prea poetic, imi dau si eu drumul acum). De acelasi meniu am avut parte pe parcursul sederii noastre, neputand termina nici macar jumatate din cat s-a gatit atunci pentru noi. Pe drumul de intoarcere spre Alba Iulia mirosurile au fost mai slabe, asta facandu-ma sa ma gandesc daca oare nu am ajuns sa fiu ca cei din autobuz. Norocul meu ca deodorantul de sub brat mi-a confirmat ca nu e asa.
Experienta mea culinara din excursie s-a terminat cu trei feluri de mancare total diferite si nemaincercate pana acuma: peste marinat, creier pane si peste murat. Daca primele doua mi-au placut cat de cat, a treia nu mi-a placut deloc. Pestele marinat era un fel de gulas de cod un pic prea concentrat pentru mine, dar bun per ansamblu. Daca pestele l-am ras sub 6 minute, creierul pane a trebuit sa fie abordat altfel. Prea gelatinos pentru a fi mancat simplu… am descoperit ca se integreaza perfect daca este pus intre doua felii de paine sub forma de sandwich. Pestele murat nu m-a atins deloc din pacate. Cam asta a fost experienta mea culinara din excursie, una placuta, care m-a facut sa inteleg un pic bunataturile ardenelenesti, dar, cel mai important, ideologia lor de a-ti oferi tot ce au fara a cere nimic in schimb.

Viroza intestinala – indigestia – toxi infectia alimentara:

Nu sunt medic si nu stiu care din cele mai sus mi se potriveste conditiei mele fizice pe care am avut in noapte de Revelion. Ziua de 31 decembrie cat si noaptea de 1 ianuarie au insemnat pentru mine chinul de pe lume. Pe cand altii erau la chefuri si balotau mancare si bautura eu eram acasa cu un 38, o sticla de apa plata si cateva stixuri incercand sa-mi revin. Nu stiu de la ce, cum sau cand am luat virusul, ce era, dar nu va recomand la nimeni sa aveti parte de asa ceva. Ca un sfat prietenesc pentru anul 2010 va sfatuiesc sa va spalati pe maini inainte de a manca, aveti grija ce va luati de la fast food-uri, mancati cu moderatie si mai mult ca sigur ca nu o sa aveti probleme de genul acesta (desi unele dintre bolile acestea se iau si pe calea aerului). Chiar daca experienta mea a fost una de cacat si la propriu si la figurat, pot spune ca am scos ce e mai bun din ea. Am petrecut revelionul impreuna cu familia mea dupa mult timp, m-am curatat stomacal, am intrat in anul nou resetat si am realizat ca te poti simti bine (moral) si cu stixuri si apa plata.

Pentru ca nu vreau sa inchei brusc vreau sa va mentionez cateva rezolutii de anul nou in domeniul culinar pe care vreau sa le aplic in 2010:

• sa gatesc cel putin doua supe chinezesti
• sa creez retete proprii cat mai multe si mai utile pentru voi
• sa reimprospatez site-ul si sa dau lenea la o parte
• sa imi cumpar o tigaie wok decenta si nu mizeriile din Real, Kaufland, Auchan etc.
• sa incep sa gatesc cu produse romanesti ieftine (care de multe ori sunt net superioare celor de import)
• sa ma apuc de prajituri cu toate ca nu imi place sa le mananc
• sa ajut cat mai multi oameni sa gateasca chiar daca li se pare ca nu este asa de important

~ La multi ani! ~

(*) Sarmalalele lu’ mama lu’ Hera – o legenda printre cunoscutii mei, mama lu’ Hera este cea care ne facea sarmalele cand mergeam la munte. Atat de mici si de bune incat le mancai cu mana ca pe alune. Posibil cele mai bune din Timisoara.

Cum sa gatesc orez fara sa se lipeasca? Aceasta intrebare pare sa apara tot mai mult pe motoarele de cautare, de aceea va spun un mic secret. In primul rand, nu va mai obositi sa puneti ulei in apa. Uleiul se prinde pe orez si astfel orezul nu va mai incorpora sarea din apa. In al doilea rand, renuntati la 1 cana de orez + 2 cani de apa. E o proportie inutila si poate sa dea batai de cap. Pentru a gati orez fara sa se lipeasca trebuie sa folositi cantitati mari de apa si sare dupa gust. Cam 2 linguri de sare la 1 litru de apa. Puneti mult mai multa apa decat orez la fiert si asteptati pana ce apa da in clocot. Apoi aruncati orezul si gatiti exact cat scrie pe ambalaj (sub punctul de fierbere). Este foarte important sa nu amestecati, pentru ca atunci stratul protector al bobului de orez se va rupe si boabele se vor lipi. Dupa ce orezul e gata strecurati-l si lasati-l circa 10 minute intr-un bol. Dupa 10 minute luati o furculita si afanati-l bine. Daca urmariti procedeul exact cum vi l-am descris, mai mult ca sigur ca orezul vostru nu se va lipi.

Ieri dupa un meniul zilei la Song-Du (supa/salata chinezeasca/orez/pui cu ciuperci 15RON) am hotarat cu un prieten sa mergem la Iulius Mall (Timisoara). Mai bine zis la noua extensie a mall-ului. Primul punct de interes, evident HYPERMARKETUL AUCHAN, care arata la fel de cacacios ca si METRO (pardon de expresie). In fine, o sa-l studiez altadata in detaliu, din punct de vedere al produselor… acum vreau sa va vorbesc despre noul food court.
Prima impresie a fost decenta, un loc mare dar posac, din cauza putinilor oameni veniti sa manance. Am inceput cu sectorul KFC, MADO, 3F care a ramas acelasi cu mentiunea ca 3F si-a schimbat ‘look-ul’. Acum a devenit ‘genuine romanian cuisine since 1995′ si are tot felul de meniuri destul de bune. Bineinteles ca acest sector era cel mai vizitat, mai precis KFC, unde pitipoancele isi manjeau unghiile tatuate cu pesmet de Chicken Strips.
In celalat sector oamenii erau mai grijulii. Nimeni nu se arunca la clatitarie si la asa zisul Kartofel lumea iara se intreba ce poate sa-si ia. Pleskavita Sarbeasca era vizitat doar de umbrele oamenilor flamanzi care mergeau la Napoleon, o aditite noua pentru Almondo Foodcourt. De mentionat noul Papri, care este un fast food Unguresc (Gulas 12 RON), pe care intentionez sa-l abordez in viitorul apropiat.
In ultimul sector dupa un hibrid de KidsLand se afla si un restaurant/fastfood grecesc care si el saracul era pe stand by. E criza si lumea nu se arunca la tzatziki si alte minuni dinastea. Per total, noul foodcourt este doar o cantina unde Mallarii isi recapata energia ca sa mearga din nou la cumparaturi, dar si un loc unde se pot gasi oferte tentante pret/calitate. Parerea mea este ca merita macar o vizita. Daca gasiti ceva oferte bune va rog trimiteti-mi pe mail. Ahh, si ca sa fie un pic kitsch au pus steaguri la fiecare fast food ca sa spuna originea bucatariei.

Cineva m-a intrebat pe facebook “ai cumva idee cam cum se fac mancarurile chinezesti si ce fel de condimente exotice folosesc?”.

Din experienta mea si din ce am mai cautat pe internet am putut culege urmatoarele informatii despre condimente chinezesti:

• piper sechuan
• chimen
• anason stelat
• usturoi
• ghimbir
• ardei cayenne
• pudra de 5 condimente (care contine prafuri din condimentele de mai sus)

Pe langa condimente, un aspect foarte important cand faci mancare chinezeasca este modul cum o gatesti. Pana acuma eu am facut totul la foc mare pe o tigaie incinsa, fiind atent sa nu ard legumele. Pentru sosuri, chinezii folosesc supe de pui foarte grase ca si consistenta. Faina de orez este iarasi des raspandita, ea fiind folosita pentru coltunasi, multe feluri de pui (reteta de Pui Sechuan), sarmale chinezesti etc. Ah, era sa uit cel mai important aspect al gatitului chinezesc: tigaia wok. O unealta fara de care majoritatea mancarurilor chinezesti nu ar exista. Forma lui ofera cateva avantaje:

• poti amesteca mai bine continutul
• caldura se concentreaza pe baza wok-ului nu pe toata tigaia
• poti gati la temperaturi diferite ingredientele, folosindu-te de marginea wok-ului
• elimina gatitul cu mai multe tigai

In rest, cred ca mancarurile chinezesti sunt un bun inceput pentru a ne cultiva imaginatia culinara, atata timp cat suntem dispusi sa ne aventuram de la retetele de baza.

Imi pare rau, dar trebuie sa ma laud. Dupa ani buni de incercat, in sfarsit am reusit sa fac pui chinezesc. De fiecare data cand ma incumetam sa gatesc Pui Sechuan reuseam doar sa simulez putin gustul de sechuan, dar niciodata nu nimeream exact textura puiului sau a sosului.
Ieri am zis ca ma pun pe treaba, si am inceput sa caut o reteta de Pui Sechuan. Ca deobicei, am gasit doar retete cu 40 de ingrediente. Imi trebuia ceva mai simplu, de aceea am decis sa folosesc doar condimentele de baza. Doua lucruri mi-au sarit atunci in ochi: supa de pui si faina. Trebuia doar sa trec puiul prin faina inainte sa-l prajesc, apoi sa adaug putina supa de pui pentru gust. Cine ar fi crezut ca defapt astea sunt ingredientele de baza pentru aproape orice reteta de pui chinezesc (probabil toata lumea)? Supa da aroma, iar faina de pe pui da textura puiului si ingroasa sosul. Cred ca daca foloseam faina de orez aveam si mai mult succes. In orice caz, pentru mine aceste doua ingrediente mi-au deschis o paleta si mai larga pentru urmatoarele retete.

Imaginea din post inseamna succes in limba chineza.