Ieri seara am avut ocazia de a lua cina la Marele Zid Chinezesc (Timisoara). Vin aici de mai mult timp si niciodata nu am fost dezamagit de mancarea servita. Ce-i drept, am mai comandat si lucruri care nu sunt pe gustul meu, dar niciodata nu pot sa zic ca am mancat rau, ci doar ca am fost prost inspirat. Pentru cei care nu au mai fost le recomand un meniu stas pe care eu il urmez aproape cu sfintenie – coltunasi prajiti, pui Sichuan (sau Gong Bao,  platou incins) si orez cantonez. Acesta este doar un inceput menit sa va trezeasca interesul, iar daca sunteti curiosi si aveti un buget mai mare, atunci va recomand rata crocanta. Daca nu va plac coltunasii, va recomand rulourile de primavara . Mai nou am vazut ca au si meniuri gata stabilite, numai bune in caz de sunteti indecisi ce sa va comandati. Cam asta ar fi la capitolul mancare. In schimb, la capitolul local ma confrunt inca cu o dilema: oare este o traditie chinezeasca sa impodobesti in exces pana cand nu mai este spatiu de respirat sau doar e dorinta patronului sa ne arate latura lui artistica. Si inca o problema ar fi cea a lipsei spatiului de nefumatori, nu de alta, dar mi se pare greu sa mananci in fum chiar si daca esti fumator. In fine, per total eu zic ca merita bifat restaurantul. Daca va este lene sa va deplasati pana acolo va anunt ca se fac si livrari la domiciliu.

Dupa cum v-am promis: Pui Gong Bao

Restaurant Marele Zid
Str. Vasile Alecsandri Timisoara  ~  Romania
Tel: +40-256-432188

]]> http://www.mymerinde.com/2010/02/23/restaurantul-marele-zid-chinezesc/feed/ 0 http://www.mymerinde.com/2010/01/11/ardeal-my-love/ http://www.mymerinde.com/2010/01/11/ardeal-my-love/#comments Mon, 11 Jan 2010 16:59:23 +0000 mymerinde http://www.mymerinde.com/?p=86

Am mult de pregatit pentru facultate, deci nu va voi plictisi cu detaliile din excursia din weekend de la Cluj. Ce pot sa va spun este ca pe drumul de intoarcere am mers pe ruta Cluj – Alba Iulia – Deva – Lugoj – Timisoara, si bine ca am facut-o. In dimineata de duminica, dupa o noapte mai grea, eu si prietenii mei aveam o decizie destul de importanta de luat: ne comandam pizza si mancam inainte sa ne punem pe drum sau gasim un restaurant pe marginea soselei si ne ghiftuim cu ciorbe. Am ales sa mergem la risc si sa cautam ceva pe drum. Undeva dupa Aiud si inainte Alba Iulia, o reclama mare de pe marginea drumului ne-a captat atentia: Transilvania, Casa si Masa. Ce vrei mai mult de la o reclama decat un mesaj in forma lui cea mai primara. Doua elemente importante din buna intentie a ardelenilor puse una langa alta, au fost de ajuns sa ne convinga sa tragem masina in parcarea restaurantului. Look-ul restaurantului era unul destul de modern, curat, nou, ceea ce ne-a facut sa ne gandim ca am dat de ceva scump si poate nu o sa ne putem permite sa balotam. Evident ca aceste preconceptii aveau sa fie infirmate cand ne-au fost aduse meniurile. Ca sa nu o mai lungesc vreau sa va spun ca am mancat pe rupte ciorba, felul doi si salata si vreo 2 beri totul la 30 de lei. Farfurii pline – burti goale – farfurii goale – burti pline, cam asa pot sa descriu mica noastra incursiune la Restaurant Transilvania. Mancarurile cu care ne-am delectat au fost:

• ciorba de vacuta ardeleneasca
• ciorba cu perisoare
• ficat de pui cu pireu
• gordon bleu cu pireu
• cartofi parjiti cu ceafa de porc la gratar
• cartofi aurii cu ficat de pui pane

Nu pot sa concluzionez altfel decat ca in ardeal se mananca foarte bine, atat cantitativ cat si calitativ. Nu stiu de unde aceasta trasatura dar eu care sunt un gurmand de nestapanit o laud.

Mai sunt noua zile pana la Craciun si deja simt in aer mirosul de sarmale. Trebuie sa ma pregatesc din timp, sa fiu antrenat, gata de atac pentru orice meniu ce imi va fi prezentat. Ca o regula de baza, in seara de Craciun stomacul meu trebuie sa se ocupe de trei mese, mai precis: masa la o prietena de familie, masa in familie si masa unui prieten de-al meu. Posibil ca pentru unii sa sune exagerat si pentru unii sa sune ca o incalzire de amator. Am mai vazut la televizor oameni care au balotat metri intregi de carnati de sfintele sarbatori si dupa aceea s-au intrebat de ce trebuie sa stea in spital pana de revelion. Oricum ce-i sigur e sigur, romanul chiar si in plina criza va gasi o metoda de a manca mai mult decat poate duce. Nu vreau sa par superior, fiindca si eu mananc de Craciun parca ar fi sfarsitul lumii, dar vreau sa evidentiez aceasta calitate a noastra. Cum furnica are scris in ADN ca poate sa isi care de zece ori greutatea asa si orice roman are scris in ADN-ul lui cantitatea pe care o poate manca de Craciun. Din pacate nu tot timpul genetica corespunde cu situatia reala.
In fine destula biologie, sa trecem la lucruri seriose. Daca tot ne pricepem sa mancam mult de Craciun propun sa facem si o Olimpiada. Inscrierea se face pe niste criterii simple:

• sa ai fata de om care poate da un interviu de pe un pat de spital (asta in caz de castigi)
• sa ai resursele sa poti sa mananci de crapi
• sa detii cel putin o diploma care atesta ca ai mancat o ruda de un metru de carnat in mai putin de o ora
• sa ai peste 18 ani

Concursul consta intr-o singura proba destul destul de simpla. Candidatul trebuie sa manance pana ce se trezeste in pijama cu un microfon de la ProTv in figura. Atunci va sti sigur ca a castigat.

Din lipsa de inspiratie am facut Ciuperci Hirosima (nu cautati pe net ca am inventat eu numele).

Intodeauna mi-a placut mancarea de pub. Nu cred ca am dat vreodata peste un pub cu mancare slaba. Ce-i drept, imi este greu sa mananc intr-un loc plin de fum, zarva si oameni, dar de data aceasta am avut noroc. Fiind luni seara, nimeni nu s-a aruncat sa vina la Beer and Bricks. Vreau sa spun ca in weekend, localul tinde sa devina un furnal neincapator unde cu greu gasesti loc sa stai, dar aseara era mai gol. Am inceput scurt cu un Skol la halba pe care o terminasem deja pe jumatate in timp ce citeam meniul. Retetele sunt putine, dar totusi trebuie sa retinem ca este un pub, nu restaurant. Mancarea vine ca o completare la nenumaratele beri luate la metru. Eu mi-am luat cartofi prajiti cu carnaciori picanti si prietena mea salata cezar si aripioare de pui. Initial am vrut Mix Frigarui dar nu aveau, apoi Snitel XL dar mi-a fost recomandat sa imi iau carnaciori deoarece snitelul era prea uscat(sau asa am inteles eu de la barmanita).
Ma bucur mult pentru ca nu au avut nimic din ce am vrut sa comand initial pentru ca acei carnaciori sunt extraordinari. Multi, buni si merg perfect cu bere, acesti carnaciori picanti nu te vor lasa balta. Daca mai ii completezi cu o portie de cartofi prajiti picanti poti sa spui ca mananci din rai. Aripioarele, in schimb, nu au fost excelente. Un pic prea crude pentru mine. Salata a fost normala, desi nu continea nici un dressing, era uscacioasa dar buna.
Verdict: bun, ieftin, perfect pentru o seara de luni, si mai ales pe langa bere. Totusi, nu recomand sa mergeti sa mancati acolo in weekend deoarece e plin. Sa beti cu prietenii da, dar sa mancati ar fi un chin.

AM TAIAT PORCUL. Aceste cuvinte le vei auzi mai mult in perioada asta decat declaratiile din campania electorala. Da, am taiat si eu porcul si nu, nu am asistat la executie. Se pare ca cel care se ocupa de toata chestia asta s-a plictisit si ne-a facut surpriza sa treaca porcul in nefiinta si apoi in carnat, cu 24 de ore mai devreme. E bine… nu sunt curios cum moare un porc. Am vazut cand eram mic, imaginea mi s-a imprimat bine pe retina, si nu cred ca e nevoie sa o reimprospatez. Asa ca, sambata, pe o vreme ploioasa, am plecat la Minis (langa Arad) sa iau ce mi se cuvine. Recolta pentru mine nu a fost impresionanta, cele primite fiind apreciate mai mult de ai mei. In fine, experienta a fost una plictisitoare si scarboasa pe alocuri. Mutat carne dintr-un vas in altul, carat clisa, vazut urechi, picioare si alte elemente de filme de groaza. Partea faina avea sa fie dupa mutatul de produse dintr-un recipient in altul. Pentru ca am ratat masa dedicata taierii porcului, am prins doar ramasitele: varza calita, un bidon de 5 L de tuica de mere, o sticla de 1 L de tuica de prune, 2 sticle de vin de masa. La astea am mai adaugat caltabos, jumari si ceapa. Un ospat destul de salbatic si strain pentru mine, cu consecintele de rigoare. Lucrulul care trebuie sa-l mentionez neaparat este varza calita. Am mancat genul de varza calita care te face sa-ti schimbi viziunea asupra vietii. Evident ca ieri am incercat sa simulez acasa dar fara noroc. Promit ca o sa revin cu reteta cand imi reuseste.
Dar sa revenim la subiectul taierii porcului. Observ ca de la an la an aceast event devine mai mult o obligatie decat o traditie. Parca imi imaginez: “Ce faci sambata? Vii la concert? / Nu bah imi pare rau tre sa tai porcul!”. Anual, frigiderul meu arata de parca as lucra pentru Hannibal Lecter. Organe, urechi, muschi si carnuri stau agatate prin firgider si beci ca intr-un abator mic. Intr-un fel, e placut sa stii ca esti asigurat in cea ce priveste carnea proaspata. Daca stau sa compar culorile unui cotlet de Ghita de la Minis si unul de PORC-Nr.45009 din nu stiu ce ferma industrializata, ma deprim. Porcul pentru a avea o carne buna trebuie sa duca o viata de porc. Sa fie pleznit peste fund, calarit de copiii din sat, alungat cu matura, batjocorit si cel mai important ucis intr-o maniera balcanica calarit de un taran care bea de 3 ore tuica. Asa se produce carnea aia ‘de carnat’ cu care te indopi cu ocazia ‘nasterii Lui’ si care iti cade asa bine la ficat incat il imbatranesti cu 2 ani la fiecare inghitirura. In fine, per total a fost o experienta placuta din care nu am invatat mare lucru decat ca in varza calita trabuie sa pun mult marar si boabe de piper negru.