Saptamana trecuta am fost la nunta unui prieten pe care nu-l mai vazusem de ceva timp. Pot sa spun ca m-am simtit bine, mai ales ca imi place sa studiez comportamentul oamenilor in grupuri mari. Oricum, atentia s-a axat pe mancare (doar eram si in misiune in numele site-ului).
Aperitivul a fost destul de bun, desi nu prea am inteles ciotul de castravete cu o ridiche rasa. Cumva, acest ornament nu-mi inspira deloc creatie. Pe platou am mai gasit legendarul rulou cu sunca si ardeiul cu branza. Mi-au lipsit in schimb ficateii in sunculita prajita si carnatii prajiti. Nu ma plang. A fost bun. Am balotat.
Dupa aperitiv a urmat supa, care a fost o surpriza pentru mine. De obicei eu tind sa cred ca este ciorba de vacuta sau ciorba de burta, dar de data aceasta a fost supa de pui. Foarte buna si pregatitoare pentru armata de bauturi ce aveau sa urmeze. O supa de pui tot timpul va castiga teren in fata celorlalte doua, evident cand este vorba despre o nunta.
Au urmat sarmele :X, care au stat foarte putin in farfurie, fiind rase fara a clipi. Imi plac sarmalele la nebunie, mai ales dupa o pauza de cateva luni…Tin sa mentionez ca ele erau insotite de o sunculita prajita, care, desi dubioasa, a avut aceeasi soarta 
.
A fost greu sa determin ultimul lucru din meniu, dar dupa cateva consultari la masa am stabilit ca este carne de vita in sos de rosii (foarte bun).
Daca stau sa concluzionez, observ ca am cam raschetat tot in afara de doua, trei elemente de pe platoul cu aperitive. Trebuie sa recunosc ca sunt gurmand, o paguba la nunti, si nu mi-e rusine cu asta. Per total m-am simtit bine si o sa incerc sa replichez cat mai mult din ce vad in farfurii la nunti. Pana cand mai cercetez retete, va invit sa incercati un aperitiv traditional: Dobos.