Cum sa gatesc orez fara sa se lipeasca? Aceasta intrebare pare sa apara tot mai mult pe motoarele de cautare, de aceea va spun un mic secret. In primul rand, nu va mai obositi sa puneti ulei in apa. Uleiul se prinde pe orez si astfel orezul nu va mai incorpora sarea din apa. In al doilea rand, renuntati la 1 cana de orez + 2 cani de apa. E o proportie inutila si poate sa dea batai de cap. Pentru a gati orez fara sa se lipeasca trebuie sa folositi cantitati mari de apa si sare dupa gust. Cam 2 linguri de sare la 1 litru de apa. Puneti mult mai multa apa decat orez la fiert si asteptati pana ce apa da in clocot. Apoi aruncati orezul si gatiti exact cat scrie pe ambalaj (sub punctul de fierbere). Este foarte important sa nu amestecati, pentru ca atunci stratul protector al bobului de orez se va rupe si boabele se vor lipi. Dupa ce orezul e gata strecurati-l si lasati-l circa 10 minute intr-un bol. Dupa 10 minute luati o furculita si afanati-l bine. Daca urmariti procedeul exact cum vi l-am descris, mai mult ca sigur ca orezul vostru nu se va lipi.
paste
Nota: Acest articol este scris in timp ce balotez.
Recent am primit un mail de la ‘bucatarul pastutu’ cu o reteta de Penne cu rosii la cuptor. Reteta este superba si in plus foloseste minimul de ingrediente, deci e buna si pe timp de criza. Tin sa mentionez ca, desi ingredientele sunt la indemana oricui, bucatarul insista sa pun busuioc proaspat. E greu sa gasesti busuioc proaspat, dar merita cautat. Cat despre mine, bineinteles ca nu am fost prins cu garda jos, pentru ca am un ghiveci plin de busuioc 
. Am deviat un pic reteta, deoarece aveam spaghete si nu pene, dar rezulatul a fost excelent. Vreau sa ii multumesc persoanei care a trimis reteta, si incurajez cati mai multi sa faca acest lucru! Intr-un fel, asta este si misiunea mymerinde: sa colectioneze retete si sa-i ajute pe cei care nu stiu sa gateasca.
Ieri am realizat ceva: exista mancaruri care imi plac, dar imi fac greata. Stiu ca nu am nici un sens, dar va rog urmariti-mi teza. Aseara dupa ce am trafaletat juma’ de perete, prietena mea mi-a aratat o reteta de Ou cu zahar. Nimic complicat: 2 galbenusuri de ou amestecat cu 2-3 lingurite de zahar pana se omogenizeaza si se formeaza un fel de crema-spuma. Cand vine vorba de ou crud, mie mi se intoarce stomacul pe dos. Nu stiu de ce. Pot sa mananc ou gatit si pot sa mananc galbenusul de ou cand fac ochiuri de oua, dar nu pot sa vad pe cineva care mananca ou crud cu zahar. Totusi, mi-am facut curaj, am inchis ochii si am gustat din crema. Am fost surprins sa vad ca spuma avea un gust foarte bun. Nu se simtea deloc oul crud, ci mai degraba un fel de crema de prajitura. Dupa ce am deschis ochii si am vazut ce am mancat m-am scarbit din nou. De unde reactia asta stupida? Pot sa spun ca aceeasi scarba o aveam fata de sucul de rosii, dar in timp mi-a trecut si am cazut in extrema cealalta, ajungand sa il ador. Sa nu uitam ca reteta de crema de ou e probabil cea mai ieftina reteta gatita pana acum, deci daca simtiti ca v-a atins criza la portofel, va rog serviti un Desert de criza.
Imi pare rau, dar trebuie sa ma laud. Dupa ani buni de incercat, in sfarsit am reusit sa fac pui chinezesc. De fiecare data cand ma incumetam sa gatesc Pui Sechuan reuseam doar sa simulez putin gustul de sechuan, dar niciodata nu nimeream exact textura puiului sau a sosului.
Ieri am zis ca ma pun pe treaba, si am inceput sa caut o reteta de Pui Sechuan. Ca deobicei, am gasit doar retete cu 40 de ingrediente. Imi trebuia ceva mai simplu, de aceea am decis sa folosesc doar condimentele de baza. Doua lucruri mi-au sarit atunci in ochi: supa de pui si faina. Trebuia doar sa trec puiul prin faina inainte sa-l prajesc, apoi sa adaug putina supa de pui pentru gust. Cine ar fi crezut ca defapt astea sunt ingredientele de baza pentru aproape orice reteta de pui chinezesc (probabil toata lumea)? Supa da aroma, iar faina de pe pui da textura puiului si ingroasa sosul. Cred ca daca foloseam faina de orez aveam si mai mult succes. In orice caz, pentru mine aceste doua ingrediente mi-au deschis o paleta si mai larga pentru urmatoarele retete.
Imaginea din post inseamna succes in limba chineza.
Weekendul asta nu prea am avut chef de gatit… probabil din cauza vremii atat de mohorate. Totusi, aseara am fost la Real pentru cumparaturi, cand mi-a venit ideea de a face Hot Dogs. Eram intr-o excursie pe undeva prin Europa, cand am observat ca vanzatorii il preparau cu inca 2 ingrediente in plus: castraveti murati si ceapa, unii si varza calita. Dupa ce am ras vreo doi, am realizat brusc ca trebuie sa invat sa gatesc si eu. Asa ca, aseara, impins de unele amintiri, m-am pus sa fac Hot Dogs. Reteta a venit ca o bucurie, singura problema fiind salata chinezeasca a-la Song-Du care nu prea mi-a iesit. Cam atat am de raportat din acest weekend.
PS: A venit toamna, trebuie sa incep cu retele de sezon. 
Ieri i-am propus prietenei mele sa comandam o pizza, insa ea a avut o idee mai buna: “hai sa facem una”. Intodeauna am fost retinut in a gati retete care stiam ca le-am ratat inainte, pizza fiind una dintre ele. Problema? Aluatul! Dupa mine aluatul este cel mai important lucru cand faci o pizza. Blatul de pizza este baza pe care bucatarul isi da drumul creatiei si inventeaza o noua reteta de pizza. Asa ca, ieri dupa masa, m-am hotarat sa incerc sa fac aluat de pizza. Spre surprinderea mea blatul de pizza este banal de facut (cel putin dupa reteta pe care am facut-o).
Intr-un bol am pus 2 cani de faina, apoi drojdie (la plic de la Kaufland), 3 lingurite de ulei, 2 lingurite de sare. Am amestecat bine, iar apoi am pus treptat apa. Nu mai stiu cata apa, dar principiul este simplu. Pui treptat apa si amesteci pana ce aluatul devine ca o pasta. Blatul trebuie sa fie elastic, sa nu se lipeasca si sa aiba o consistenta buna. Dupa aceea am inceput sa framant aluatul. Cand era lipicios mai adaugam putina faina iar apoi mai framantam. Ideea unui blat bun consta in framantarea sa. Am framantat ieri peste 10 minute, adaugand faina (pusesem initial prea multa apa) constant pentru a obtine un blat non-lipicios. Dupa 10 minute am facut o bila din blat si am pus-o intr-un vas cu un prosop deasupra. Cam doua ore l-am lasat sa se umfle, iar rezultatul a fost excelent. Nu imi venea sa cred ca am reusit in sfarsit sa fac un blat de pizza bun. De aici totul a fost simplu: am intins un sos de rosii peste, apoi am presarat cu ciuperci si felii de salam, iar peste am ras cascaval. Dupa aceea am pus pizza aproximativ 10-15 minute la cuptor. Pot sa spun ca am mancat ca un fomist. Nimic nu a mai ramas din ea, poate cateva margini.
Intr-un fel, sunt mandru ca am reusit sa fac un blat de pizza banal, desi gandul ca mai am mult pana sa obtin reteta perfecta imi mai taie din elan. In orice caz, sper sa va foloseasca experienta mea si daca nu ati facut pizza pana acum APUCATI-VA!
Am zis sa postez o metoda usoara de a gati orez la microunde. Stiu ca unii o contesta, dar pentru incepatori este foarte utila. Va trebuie doua lucruri in bucatarie: o iena (vasul acela din sticla cu capac) si un cuptor cu microunde. O regula de baza cand gatim orez este sa dublam cantitatea de apa fata de cantitatea de orez, adica la 1 pahar de orez adaugam 2 pahare de apa. In iena pui orezul, apa, o lingurita de sare si una de ulei. Imi place sa adaug si un cub de concentrat de pui sau de vita, si ciuperci taiate marunt. La inceput vei fi sceptic si vei crede ca ai facut o ciorba de orez, dar nu panica. Acopera iena cu capacul ei, apoi pune-o in microunde la 15 minute pe cel mai inalt grad de gatire. Dupa 15 minute verifica orezul. Daca mai este apa, lasa-l inca 5 minute, daca nu poti sa-l servesti. E important sa sarezi bine apa in care vei coace orezul. Odata fiert, orezul nu mai absoarbe deloc sarea si o sa aibe un gust ciudat.