Imi pare rau ca am lasat iar site-ul in paragina, dar recent am devenit clasa muncitoare si nu am mai avut timp sa scriu nimic. Sper ca odata ce intru in rutina sa pot sa ma ocup mai mult de website. Dar gata cu regretele!!! Saptamana trecuta am avut ocazia sa merg impreuna cu familia la Pomo D’oro. Bineinteles ca am inceput analiza inca de cand am coborat din masina. Primul lucru observat era bannerul restaurantului. Un scris sec cu rosii in loc de O-uri ce zicea Pomo D’oro. Instant m-am gandit ca are sa fie o seara esuata intr-un restaurant cu mancare proasta. In fine, am zis sa intram doar venisem sa mancam cu totii, deci in cel mai rau caz scriu pe blog ca am mancat prost. Carcoteala mea s-a ameliorat in momentul in care a venit meniul, care desi arata de parca e facut la masina de scris continea destul de multe feluri de mancare. Mi-am luat vita cu sos de porcini si rizzoto Pomo D’oro. Eram foarte sceptic ca o sa primesc ceva bun avand in vedere preconceptiile mele anterioare. Toata aceasta carcoteala si pre-dezgust a fost rapid stearsa cand a sosit mancarea. Nu am mai vazut un muschi de vita mai mare si mai bine gatit ca acesta in toata Timisoara. Mai mult, rizzoto-ul nu are termeni de comparatie. Aproape ca m-am simtit rusinat ca am avut gandurile acelea puerile de la inceput. As vrea sa va pot descrie ce am simtit dar este greu de reprodus. De la prietena mea am gustat farfale cu somon, o mancare care iti schimba valorile. Tot a fost extraordinar de bun, ba chiar i-am spus chelneritei sa-i spuna bucatarului ca a gatit cel mai bun rizzoto din viata mea. Am fost practic marcat de cate arome poate sa aiba un amarat de orez. Oricum, nu are sens sa va povestesc cat de bine am mancat, ci trebuie ca voi sa mergeti acolo sa incercati pe papilele voastre. Va anunt ca, desi preturile sunt un pic mai piperate (dar mai ieftine ca in alte Restaurante italienesti din Timisoara), ele se justifica absolut. Mancarea este atata de buna incat lejer faci abstractie de pipitele care stau si profita de pe bietii italieni batrani. Pentru cei care doresc sa mearga:

Str. Evilia Celebi, nr. 16, Timisoara – Timis
Tel: 0256-498018, 0730-027488

P.S. : Poza de imagine reda este facuta exact din pozitia care stateam la masa.

Nu stiu cat de greu e sa hranesti o familie sau cat ar trebui sa fie preturile, dar vreau sa-mi exprim indignarea fata de unele lucruri care imi par ridicole. Unul dintre ele ar fi salata Iceberg cumparata “fresh” de la un supermarket in valoare de 5 lei. Sunt absurd? Nu cunosc realitatea? De unde pretul asta pentru o amarata de salata? O aduc cu avionul, il pun Beethoven pe plantatie? Sau poate ca am gresit eu super-hyper-marketul, desi cam toate vand aceleasi mizerii pompate cu steroizi. De aceea, cu ceva vreme in urma, confudam prunele cu corcodusele. Daca va mai amintiti perioada de dupa ‘90 cand lumea mai mergea dincolo (Germania) si se intorcea cu povesti de genul: “pfooai acolo stuguri sunt cat casa de mari si ieftini, si merele sunt imense”. Acum, aceleasi mere si aceiasi struguri, umflati cu te miri ce chimicale, ajung sa ne creeze probleme. Ati spune ca pot sa ma duc in piata sa imi iau legume si fructe proaspete si ieftine, dar din pacate realitatea e ca putini mai comercializeaza lucruri autohtone facute in gradina de la tara. Si hai sa fim seriosi: cati dintre noi prefera rosia ciobita in favoarea rosiei pline de culoare cu pielita fina de parca s-ar da cu Dove? Oricum, am impresia ca ne-am indepartat mult de la unele lucruri pe care le avem si le putem procura ieftin daca avem un pic de bunavointa. Si, ca sa fiu un pic rau, as spune ca acele bioshop-uri sunt niste chestii de fitze. Sunt niste magazine unde merg bogatii ca sa cumpere un castravete natural, doar fiindca le e frica sa nu fie vazuti in noroi prin piata. Sunt un pic indignat ca lumea pune botul la astfel de mizerii. Ce e Bioshop defapt? E o piata cu gresie, angajati imbracati frumos si alimente luate din piata, spalate si cosmetizate. Eu cred ca ar trebui sa incepem sa dam mai mult sens mersului la piata si ar trebui sa cumparam mai multe legume autohtone facute in gradinile taranilor din jurul oraselor. Chiar daca poate nu am fi atat de multumiti, eu cred ca in timp aceasta mentalitate va duce la lucruri mai bune. Cred ca daca ne mobilizam fiecare am putea schimba situatia. Suna poate copilaresc, dar fiecare din noi merita sa manance sanatos. Eu propun sa incercam sa gasim alternative la produsele astea facute prin nu stiu ce laboratoare si injectate cu fel de fel de nutrienti. Probabil schimbarea nu avea impact mare, dar rau nu are cum sa ne faca, mai ales fiindca e vorba de sanatatea noastra. Prima mea alternativa este sa incerc sa cumpar cat mai multe legume de la piata, preferabil autohtone sau, mai mult, sa fie produse de catre vanzator. Nu stiu cum este situatia in alte orase, dar la noi in Timisoara inca este speranta avand in vedere numarul pietelor. Weekend placut.

P.S. Weekend-ul asta nu am sa pot sa fac retetele votate pe Facebook deoarece am sa fiu in deplasare . Ramane pe marti o reteta de Pui Gong Bao (poate aveti sugestii) si poate pe vinerea viitoare una de lasagna.

BONUS CADOU: poza cu salata minune

Salata Iceberg

Multi dintre noi nu recunosc, dar destui o fac. Mancatul de pe jos este dovada clara a cat de pofticiosi putem fi si cat de rapizi suntem cand este vorba de mancat. Avand in vedere ca exista regula de trei secunde, am postat mai sus o imagine care sa faciliteze decizia de a manca pe jos.