Cu ceva ani in urma, ai mei m-au chemat sa merg cu ei la Minis (25 de km de Arad) la ceva prieteni de familie. Bineinteles ca am refuzat, zicandu-mi ca nu prea am ce cauta la adunare de batranet si ca prefer sa stau pe acasa. Ma gandeam ca o sa ma plictisesc si ca nu prea e nimic de facut pe acolo. M-am inselat amarnic. Dupa mai multe tentative de a ma convinge am decis sa ii insotesc. Ajuns acolo, am realizat destul de repede de ce insistau. Locul este de o frumusete rara. Dar hai sa va vorbesc despre ce ar trebui sa va vorbesc. MANCARE. Pot spune ca, de fiecare data cand am mers acolo, au fost cateva persoane care tot timpul m-au impresionat prin felul lor de gati: de la ciorbe facute la ceaun, la fineturi care iti lasa gura apa, acesti oameni tot timpul au stiut sa vina cu ceva nou si sa gateasca lucruri de care eu nici nu am auzit. Prin fata ochilor mei s-au perindat multe feluri de mancare, dar astazi am sa va descriu doar cele de sambata trecuta.
Bineinteles ca am inceput cu o tuica buna 
care avea sa pregateasca intrarea pentru supa de rata. Peste supa de rata am turnat alta supa, de data aceasta de legume. Initial, credeam ca dupa supa de rata o sa fie ceva mai usor de mancat, dar am fost rapid contrazis. Friptura de porc si de rata, mamaliga, salata de cartofi, iahnie de fasole, un fel de sos ‘pesto’, merisoare au fost mancarurile care au umplut masa. Mi s-a spus ca sunt atatea feluri pentru ca sunt carnuri diferite si de aceea trebuie si garnituri diferite, dar acest lucru nu m-a oprit sa imi fac provizii pe farfurie. Da, recunosc ca sunt acea persoana care isi pune mult si cu nesimtire, dar nah… trebuie sa gust din tot si toate 
. Carnea de rata si de porc au fost excelente, mai ales ca le-am completat cu salata de cartofi si mamaliga cu sos pesto. Iahnia de fasole nu mi-a placut atat de mult, dar asta e si partea faina: cand mergi la Minis, ai de unde alege. Orice gusturi ai avea, 80% din lucrurile servite au sa te lase fara cuvinte. Nu stiu cum se face, dar acei oameni au dus gatitul la un alt nivel. Se pare ca senzatia serii au fost merisoarele pe care din pacate nu le-am incercat, dar din cate am auzit au fost exceptionale. Per total, pot sa zic ca a fost o experienta foarte placuta, cum sunt de fel toate experientele de la Minis de pana acum.
Probabil va intrebati de ce va spun toate astea voua. Va spun asta pentru ca Minis poate sa fie locul unde v-ati putea petrece acea mini-vacanta linistita, mai ales ca este la cativa kilometri de lacul Ghioroc (un fel de Mamaia pentru aradeni). Si, daca nu stiti unde sa stati, va dau un pont mic: Pensiunea Monica & Gheza – loc unde a cinat Kevin Costner .
Daca sunteti doar in trecere, atunci neaparat sa opriti cateva minute si sa va cumparati vin de Minis.
Am mult de pregatit pentru facultate, deci nu va voi plictisi cu detaliile din excursia din weekend de la Cluj. Ce pot sa va spun este ca pe drumul de intoarcere am mers pe ruta Cluj – Alba Iulia – Deva – Lugoj – Timisoara, si bine ca am facut-o. In dimineata de duminica, dupa o noapte mai grea, eu si prietenii mei aveam o decizie destul de importanta de luat: ne comandam pizza si mancam inainte sa ne punem pe drum sau gasim un restaurant pe marginea soselei si ne ghiftuim cu ciorbe. Am ales sa mergem la risc si sa cautam ceva pe drum. Undeva dupa Aiud si inainte Alba Iulia, o reclama mare de pe marginea drumului ne-a captat atentia: Transilvania, Casa si Masa. Ce vrei mai mult de la o reclama decat un mesaj in forma lui cea mai primara. Doua elemente importante din buna intentie a ardelenilor puse una langa alta, au fost de ajuns sa ne convinga sa tragem masina in parcarea restaurantului. Look-ul restaurantului era unul destul de modern, curat, nou, ceea ce ne-a facut sa ne gandim ca am dat de ceva scump si poate nu o sa ne putem permite sa balotam. Evident ca aceste preconceptii aveau sa fie infirmate cand ne-au fost aduse meniurile. Ca sa nu o mai lungesc vreau sa va spun ca am mancat pe rupte ciorba, felul doi si salata si vreo 2 beri totul la 30 de lei. Farfurii pline – burti goale – farfurii goale – burti pline, cam asa pot sa descriu mica noastra incursiune la Restaurant Transilvania. Mancarurile cu care ne-am delectat au fost:
- ciorba de vacuta ardeleneasca
- ciorba cu perisoare
- ficat de pui cu pireu
- gordon bleu cu pireu
- cartofi parjiti cu ceafa de porc la gratar
- cartofi aurii cu ficat de pui pane
Nu pot sa concluzionez altfel decat ca in ardeal se mananca foarte bine, atat cantitativ cat si calitativ. Nu stiu de unde aceasta trasatura dar eu care sunt un gurmand de nestapanit o laud.
AM TAIAT PORCUL. Aceste cuvinte le vei auzi mai mult in perioada asta decat declaratiile din campania electorala. Da, am taiat si eu porcul si nu, nu am asistat la executie. Se pare ca cel care se ocupa de toata chestia asta s-a plictisit si ne-a facut surpriza sa treaca porcul in nefiinta si apoi in carnat, cu 24 de ore mai devreme. E bine… nu sunt curios cum moare un porc. Am vazut cand eram mic, imaginea mi s-a imprimat bine pe retina, si nu cred ca e nevoie sa o reimprospatez. Asa ca, sambata, pe o vreme ploioasa, am plecat la Minis (langa Arad) sa iau ce mi se cuvine. Recolta pentru mine nu a fost impresionanta, cele primite fiind apreciate mai mult de ai mei. In fine, experienta a fost una plictisitoare si scarboasa pe alocuri. Mutat carne dintr-un vas in altul, carat clisa, vazut urechi, picioare si alte elemente de filme de groaza. Partea faina avea sa fie dupa mutatul de produse dintr-un recipient in altul. Pentru ca am ratat masa dedicata taierii porcului, am prins doar ramasitele: varza calita, un bidon de 5 L de tuica de mere, o sticla de 1 L de tuica de prune, 2 sticle de vin de masa. La astea am mai adaugat caltabos, jumari si ceapa. Un ospat destul de salbatic si strain pentru mine, cu consecintele de rigoare. Lucrulul care trebuie sa-l mentionez neaparat este varza calita. Am mancat genul de varza calita care te face sa-ti schimbi viziunea asupra vietii. Evident ca ieri am incercat sa simulez acasa dar fara noroc. Promit ca o sa revin cu reteta cand imi reuseste.
Dar sa revenim la subiectul taierii porcului. Observ ca de la an la an aceast event devine mai mult o obligatie decat o traditie. Parca imi imaginez: “Ce faci sambata? Vii la concert? / Nu bah imi pare rau tre sa tai porcul!”. Anual, frigiderul meu arata de parca as lucra pentru Hannibal Lecter. Organe, urechi, muschi si carnuri stau agatate prin firgider si beci ca intr-un abator mic. Intr-un fel, e placut sa stii ca esti asigurat in cea ce priveste carnea proaspata. Daca stau sa compar culorile unui cotlet de Ghita de la Minis si unul de PORC-Nr.45009 din nu stiu ce ferma industrializata, ma deprim. Porcul pentru a avea o carne buna trebuie sa duca o viata de porc. Sa fie pleznit peste fund, calarit de copiii din sat, alungat cu matura, batjocorit si cel mai important ucis intr-o maniera balcanica calarit de un taran care bea de 3 ore tuica. Asa se produce carnea aia ‘de carnat’ cu care te indopi cu ocazia ‘nasterii Lui’ si care iti cade asa bine la ficat incat il imbatranesti cu 2 ani la fiecare inghitirura. In fine, per total a fost o experienta placuta din care nu am invatat mare lucru decat ca in varza calita trabuie sa pun mult marar si boabe de piper negru.
Am sa incep cu nervii, ca sa ma scap rapid de vibratii negative. Aseara site-ul a cedat pentru o ora si am crezut ca crap. Pana la urma, se pare ca problema s-a remediat. Sper totusi ca pe viitor sa nu se mai intample. Ma tot gandesc daca cineva avea nevoie aseara urgent sa-si impresioneze gagica si sa-i gateasca niste paste. Ce facea 
? In fine, acum totul se pare ca s-a stabilizat.
Toti acesti nervi se manifestau ieri la Food Party #2, unde am fost invitat sa fac un aperitiv. Cum baghetele cu usturoi le facusem cu o editie precedenta, am decis sa fac Oua Umplute. Nu mai gatisem pana acum reteta asta, dar am fost surprins de rezultat. Toata teoria cand gatesti oua umplute este sa fierbi ouale. Contrar vorbelor din popor, oul nu se fierbe. Pentru a prepara un ou fiert intai aducem apa la punctul de fierbere, apoi introducem oul si il gatim sub punctul de fierbere (6 minute pentru galbenus moale, 10-11 pentru tare). Atentie: temperatura apei va scadea cand se vor pune ouale, de aceea este necesar pentru cantitati mari de oua, cantitati mari apa. Cam atat de raportat din lumea aperitivelor.
Felul doi a fost Lasagna. Spre mirarea mea a fost buna si nu ma asteptam sa aibe un gust atat de autentic. De ce spun asta? Pentru ca prepararea ei a fost cu totul neobisnuita pentru mine. Nu am mai gatit Lasagnia pana acum, dar stiu din ce am citit cam care ar fi procesul. Fara sos bechamel si cu carnea preparata intr-un mod foarte ciudat, pot sa spun ca rezultatul a fost mai mult decat placut. Am golit doua farfurii, si as mai fi cerut-o si pe a treia, dar trebuia sa ma comport decent. :]
Nu vi s-a intamplat niciodata sa mergeti la cineva acasa, sa serviti cina, dar sa nu o puteti manca? Desi mi se intampla rareori, mai tot timpul ma bucur de cina, fie ea si dezastruoasa. De obicei aplic tactica multa paine, adica tot ce infulec, o fac cu paine. Cu multa paine te saturi mai repede, daca te saturi mai repede, mananci mai putin, daca gazda intreaba de ce nu ai mancat tot poti sa te scoti spunand ‘destul de bun, dar eu manc multa paine, obicei prost’. Intr-un fel e o tactica rea, dar daca stai sa te gandesti, defapt ii faci gazdei un favor. Multi nu pot sa accepte adevarul ca reteta pe care au pregatit-o nu a iesit bine. De multe ori, incercand sa impresioneze pe cineva, gafeaza: ori pun multe condimente, ori pun o tona de ardei iute, ori combina toate chestiile gatite la un loc. Totusi, in deplasare trebuie sa fii politicos. O alta tactica este sa mananci inainte de a merge la cina, desi am avut cazuri in care am regretat, eu fiind plin, iar potolul, foarte gustos.
Pentru mine este o experienta de a manca la altcineva acasa, nu pentru ca mi-e lene sa-mi gatesc acasa, ci mai mult din curiozitatea pe care o am fata de gusturile altora. Cartofii prajiti sunt referinta mea cand nu mananc acasa. E foarte interesant sa vezi cum, desi reteta este la fel, rezultatul este altul. Unii fac cartofii mai uleiosi, altii ii frig in tigaie, altii pun cartofi congelati in cuptor si nu ulei. Nu vreau sa devin mare filozof aici, dar cred ca o parte din personalitatea noastra se transpune in reteta cand o gatim. Si atunci imi pun intrebarea: daca merg in deplasare si mancarea e prost gatita, ce pot spune despre personalitatea gazdei?
Mananc ce gatesti si iti spun cine esti