AM TAIAT PORCUL. Aceste cuvinte le vei auzi mai mult in perioada asta decat declaratiile din campania electorala. Da, am taiat si eu porcul si nu, nu am asistat la executie. Se pare ca cel care se ocupa de toata chestia asta s-a plictisit si ne-a facut surpriza sa treaca porcul in nefiinta si apoi in carnat, cu 24 de ore mai devreme. E bine… nu sunt curios cum moare un porc. Am vazut cand eram mic, imaginea mi s-a imprimat bine pe retina, si nu cred ca e nevoie sa o reimprospatez. Asa ca, sambata, pe o vreme ploioasa, am plecat la Minis (langa Arad) sa iau ce mi se cuvine. Recolta pentru mine nu a fost impresionanta, cele primite fiind apreciate mai mult de ai mei. In fine, experienta a fost una plictisitoare si scarboasa pe alocuri. Mutat carne dintr-un vas in altul, carat clisa, vazut urechi, picioare si alte elemente de filme de groaza. Partea faina avea sa fie dupa mutatul de produse dintr-un recipient in altul. Pentru ca am ratat masa dedicata taierii porcului, am prins doar ramasitele: varza calita, un bidon de 5 L de tuica de mere, o sticla de 1 L de tuica de prune, 2 sticle de vin de masa. La astea am mai adaugat caltabos, jumari si ceapa. Un ospat destul de salbatic si strain pentru mine, cu consecintele de rigoare. Lucrulul care trebuie sa-l mentionez neaparat este varza calita. Am mancat genul de varza calita care te face sa-ti schimbi viziunea asupra vietii. Evident ca ieri am incercat sa simulez acasa dar fara noroc. Promit ca o sa revin cu reteta cand imi reuseste.
Dar sa revenim la subiectul taierii porcului. Observ ca de la an la an aceast event devine mai mult o obligatie decat o traditie. Parca imi imaginez: “Ce faci sambata? Vii la concert? / Nu bah imi pare rau tre sa tai porcul!”. Anual, frigiderul meu arata de parca as lucra pentru Hannibal Lecter. Organe, urechi, muschi si carnuri stau agatate prin firgider si beci ca intr-un abator mic. Intr-un fel, e placut sa stii ca esti asigurat in cea ce priveste carnea proaspata. Daca stau sa compar culorile unui cotlet de Ghita de la Minis si unul de PORC-Nr.45009 din nu stiu ce ferma industrializata, ma deprim. Porcul pentru a avea o carne buna trebuie sa duca o viata de porc. Sa fie pleznit peste fund, calarit de copiii din sat, alungat cu matura, batjocorit si cel mai important ucis intr-o maniera balcanica calarit de un taran care bea de 3 ore tuica. Asa se produce carnea aia ‘de carnat’ cu care te indopi cu ocazia ‘nasterii Lui’ si care iti cade asa bine la ficat incat il imbatranesti cu 2 ani la fiecare inghitirura. In fine, per total a fost o experienta placuta din care nu am invatat mare lucru decat ca in varza calita trabuie sa pun mult marar si boabe de piper negru.
Daca tot am inceput sa vorbesc ieri despre restaurante, azi voi continua prin a descrie experienta mea la un alt restaurant din Timisoara. Localul cu pricina se numeste Savoy si e in incinta hotelului cu acelasi nume. Ca sa ajungi la el e destul de complicat: in primul rand, nu scrie nici unde ca ‘aici este restaurant’; mai mult, se afla undeva la subsolul hotelului. Designul interior nu pare sa iasa din tipare, un design de bun gust ce nu impresioneaza cu nimic, curat si aerisit (lucru greu de gasit la restaurantele din ziua de astazi). Din pacate locul era gol, fiind doar doua mese ocupate, dintre care una de mine.
Destul cu designul, sa trecem la lucruri serioase! Ce am mancat? M-am aruncat – pentru ca nu eu plateam 
– la Muschiuletul husarului, cu orez cu ciuperci si cascaval. Am crezut ca voi fi dat pe spate de catre bucatar, dar sincer sa fiu nu am fost impresionat mai deloc. Nu vreau sa fiu rau, caci a fost destul de bun, dar la capitolul cantitate/pret acest restaurant sta prost. Portia mica m-a facut sa regret ca mi-am luat vita si nu ceva mai ieftin (si mai mult) cum ar fi pui. Urasc restaurantele care servesc portii ’sample’. In rest, totul a decurs normal, dar nu iesit din comun. Am mai gustat:
- pui in sos de lamaie – bunicel, fiind retinut fata de sosurile ingrosate prea mult cu faina)
- rata cu sos brun de piper verde – cel mai bun fel de mancare
- vinete pane – nu stiu de ce, dar nu pot sa le inteleg
Per total restaurantul e decent, cel mult poti servi aici o cina retrasa dar mai mult nu as recomanda.
Saptamana trecuta am avut ocazia sa iau masa in oras, mai exact m-am indopat la restaurantul Nora din Timisoara. Am auzit de el foarte demult de la un prieten, acum 3-4 ani, dar abia in vara acestui an am avut ocazia sa-l ‘testez’.
Prima impresie? E locul perfect in care mergi sa mananci cu micul compromis ca oamenii ce il frecventeaza nu sunt pe gustul meu: cocalari, pitipoance si alte mutatii genetice. Oricum nu sunt in exces, dar sunt prezenti si deobicei galagiosi (indiferent de locatie). Eu am avut noroc si am prins restaurantul mai gol, posibil din cauza crizei 
, dar din pacate sunetul cocalarilor era inlocuit de un remix de all hits de anii 80-90, adica piese mixate intre ele sa sune ca o piesa continua. In fine, eram prea infometat sa tin cont de atmosfera, dupa cum spuneam, aici vii sa mananci nu sa savurezi atmosfera. Am ras scurt o ciorba de burta, sa spunem ca imi facusem incalzirea. Felul doi a fost: rulouri romanesti de pui cu orez cu legume asistat de sos brun de piper verde in exces, si cand spun exces spun toata sosiera. Am mai gustat fasole cu carnati, si pot sa zic ca a fost mult mai bun decat ce imi comandasem eu.
Un lucru e cert, la Nora mancarea este buna si cel mai important este ca au multe optiuni in meniu. Degeaba ai o atmosfera superba ca restaurant daca meniul tau e aproape gol. Ca sa concluzionez vreau sa spun ca Nora este genul de restaurant unde mergi sa mananci bine, mult si cateodata cu riscul de a avea o companie in jur mai proasta, dar peste care se poate trece cu vederea.
Cum sa gatesc orez fara sa se lipeasca? Aceasta intrebare pare sa apara tot mai mult pe motoarele de cautare, de aceea va spun un mic secret. In primul rand, nu va mai obositi sa puneti ulei in apa. Uleiul se prinde pe orez si astfel orezul nu va mai incorpora sarea din apa. In al doilea rand, renuntati la 1 cana de orez + 2 cani de apa. E o proportie inutila si poate sa dea batai de cap. Pentru a gati orez fara sa se lipeasca trebuie sa folositi cantitati mari de apa si sare dupa gust. Cam 2 linguri de sare la 1 litru de apa. Puneti mult mai multa apa decat orez la fiert si asteptati pana ce apa da in clocot. Apoi aruncati orezul si gatiti exact cat scrie pe ambalaj (sub punctul de fierbere). Este foarte important sa nu amestecati, pentru ca atunci stratul protector al bobului de orez se va rupe si boabele se vor lipi. Dupa ce orezul e gata strecurati-l si lasati-l circa 10 minute intr-un bol. Dupa 10 minute luati o furculita si afanati-l bine. Daca urmariti procedeul exact cum vi l-am descris, mai mult ca sigur ca orezul vostru nu se va lipi.
Ieri dupa un meniul zilei la Song-Du (supa/salata chinezeasca/orez/pui cu ciuperci 15RON) am hotarat cu un prieten sa mergem la Iulius Mall (Timisoara). Mai bine zis la noua extensie a mall-ului. Primul punct de interes, evident HYPERMARKETUL AUCHAN, care arata la fel de cacacios ca si METRO (pardon de expresie). In fine, o sa-l studiez altadata in detaliu, din punct de vedere al produselor… acum vreau sa va vorbesc despre noul food court.
Prima impresie a fost decenta, un loc mare dar posac, din cauza putinilor oameni veniti sa manance. Am inceput cu sectorul KFC, MADO, 3F care a ramas acelasi cu mentiunea ca 3F si-a schimbat ‘look-ul’. Acum a devenit ‘genuine romanian cuisine since 1995′ si are tot felul de meniuri destul de bune. Bineinteles ca acest sector era cel mai vizitat, mai precis KFC, unde pitipoancele isi manjeau unghiile tatuate cu pesmet de Chicken Strips.
In celalat sector oamenii erau mai grijulii. Nimeni nu se arunca la clatitarie si la asa zisul Kartofel lumea iara se intreba ce poate sa-si ia. Pleskavita Sarbeasca era vizitat doar de umbrele oamenilor flamanzi care mergeau la Napoleon, o aditite noua pentru Almondo Foodcourt. De mentionat noul Papri, care este un fast food Unguresc (Gulas 12 RON), pe care intentionez sa-l abordez in viitorul apropiat.
In ultimul sector dupa un hibrid de KidsLand se afla si un restaurant/fastfood grecesc care si el saracul era pe stand by. E criza si lumea nu se arunca la tzatziki si alte minuni dinastea. Per total, noul foodcourt este doar o cantina unde Mallarii isi recapata energia ca sa mearga din nou la cumparaturi, dar si un loc unde se pot gasi oferte tentante pret/calitate. Parerea mea este ca merita macar o vizita. Daca gasiti ceva oferte bune va rog trimiteti-mi pe mail. Ahh, si ca sa fie un pic kitsch au pus steaguri la fiecare fast food ca sa spuna originea bucatariei.
Weekendul asta am fost mai insipirat culinar si am gatit Pui cu ciuperci. Initial trebuia sa asist la pregatirea unui piept de curcan cu gutui, dar timpul a schimbat totul. Daca nu stiti cum arata un piept de curcan, eu pot sa va spun ca seamana cu un plaman de adult. In fine, detalii inutile. Curcanul a fost gatit duminica de catre a mea mama si a fost excelent, de aceea in curand voi prepara si eu ca sa pot sa pun reteta pe site.
Tot in weekend am aflat ca acea crema de ou de care eu sunt scarbit era una dintre dulciurile mele din copilarie. Aparent o matusa de a mea, acum plecata pe alte meleaguri, unde crema de ou este inlocuita cu haribo, imi pregatea acest desert ‘de criza’.
Sambata prietena mea a descoperit ca la Napoleon este o oferta greu de refuzat. 2 pizza de 40 de tzanti la doar 37 RON. Vi se pare mult, dar merita. Cu ocazia asta mi-am demonstrat inca odata faptul ca pot sa mananc mult si ca ar fi cazul sa incep sa schimb mai des counterul de kilograme de pe site.
In cele din urma, ultima isprava culinara din weekend a fost gatirea a doua sandwichuri a caror retete vor aparea maine. Ah, si sa nu uit, nu puneti croisante 7 days in microunde pentru a le inmuia, decat daca vreti sa simulati fumul de incendiu.
paste
Nota: Acest articol este scris in timp ce balotez.
Recent am primit un mail de la ‘bucatarul pastutu’ cu o reteta de Penne cu rosii la cuptor. Reteta este superba si in plus foloseste minimul de ingrediente, deci e buna si pe timp de criza. Tin sa mentionez ca, desi ingredientele sunt la indemana oricui, bucatarul insista sa pun busuioc proaspat. E greu sa gasesti busuioc proaspat, dar merita cautat. Cat despre mine, bineinteles ca nu am fost prins cu garda jos, pentru ca am un ghiveci plin de busuioc 
. Am deviat un pic reteta, deoarece aveam spaghete si nu pene, dar rezulatul a fost excelent. Vreau sa ii multumesc persoanei care a trimis reteta, si incurajez cati mai multi sa faca acest lucru! Intr-un fel, asta este si misiunea mymerinde: sa colectioneze retete si sa-i ajute pe cei care nu stiu sa gateasca.