myMerinde

Saptamana trecuta am fost la nunta unui prieten pe care nu-l mai vazusem de ceva timp. Pot sa spun ca m-am simtit bine, mai ales ca imi place sa studiez comportamentul oamenilor in grupuri mari. Oricum, atentia s-a axat pe mancare (doar eram si in misiune in numele site-ului).

Aperitivul a fost destul de bun, desi nu prea am inteles ciotul de castravete cu o ridiche rasa. Cumva, acest ornament nu-mi inspira deloc creatie. Pe platou am mai gasit legendarul rulou cu sunca si ardeiul cu branza. Mi-au lipsit in schimb ficateii in sunculita prajita si carnatii prajiti. Nu ma plang. A fost bun. Am balotat.

Dupa aperitiv a urmat supa, care a fost o surpriza pentru mine. De obicei eu tind sa cred ca este ciorba de vacuta sau ciorba de burta, dar de data aceasta a fost supa de pui. Foarte buna si pregatitoare pentru armata de bauturi ce aveau sa urmeze. O supa de pui tot timpul va castiga teren in fata celorlalte doua, evident cand este vorba despre o nunta.

Au urmat sarmele :X, care au stat foarte putin in farfurie, fiind rase fara a clipi. Imi plac sarmalele la nebunie, mai ales dupa o pauza de cateva luni…Tin sa mentionez ca ele erau insotite de o sunculita prajita, care, desi dubioasa, a avut aceeasi soarta .

A fost greu sa determin ultimul lucru din meniu, dar dupa cateva consultari la masa am stabilit ca este carne de vita in sos de rosii (foarte bun).

Daca stau sa concluzionez, observ ca am cam raschetat tot in afara de doua, trei elemente de pe platoul cu aperitive. Trebuie sa recunosc ca sunt gurmand, o paguba la nunti, si nu mi-e rusine cu asta. Per total m-am simtit bine si o sa incerc sa replichez cat mai mult din ce vad in farfurii la nunti. Pana cand mai cercetez retete, va invit sa incercati un aperitiv traditional: Dobos.

Am sa incep cu nervii, ca sa ma scap rapid de vibratii negative. Aseara site-ul a cedat pentru o ora si am crezut ca crap. Pana la urma, se pare ca problema s-a remediat. Sper totusi ca pe viitor sa nu se mai intample. Ma tot gandesc daca cineva avea nevoie aseara urgent sa-si impresioneze gagica si sa-i gateasca niste paste. Ce facea ? In fine, acum totul se pare ca s-a stabilizat.
Toti acesti nervi se manifestau ieri la Food Party #2, unde am fost invitat sa fac un aperitiv. Cum baghetele cu usturoi le facusem cu o editie precedenta, am decis sa fac Oua Umplute. Nu mai gatisem pana acum reteta asta, dar am fost surprins de rezultat. Toata teoria cand gatesti oua umplute este sa fierbi ouale. Contrar vorbelor din popor, oul nu se fierbe. Pentru a prepara un ou fiert intai aducem apa la punctul de fierbere, apoi introducem oul si il gatim sub punctul de fierbere (6 minute pentru galbenus moale, 10-11 pentru tare). Atentie: temperatura apei va scadea cand se vor pune ouale, de aceea este necesar pentru cantitati mari de oua, cantitati mari apa. Cam atat de raportat din lumea aperitivelor.
Felul doi a fost Lasagna. Spre mirarea mea a fost buna si nu ma asteptam sa aibe un gust atat de autentic. De ce spun asta? Pentru ca prepararea ei a fost cu totul neobisnuita pentru mine. Nu am mai gatit Lasagnia pana acum, dar stiu din ce am citit cam care ar fi procesul. Fara sos bechamel si cu carnea preparata intr-un mod foarte ciudat, pot sa spun ca rezultatul a fost mai mult decat placut. Am golit doua farfurii, si as mai fi cerut-o si pe a treia, dar trebuia sa ma comport decent. :]

Imi pare rau, dar trebuie sa ma laud. Dupa ani buni de incercat, in sfarsit am reusit sa fac pui chinezesc. De fiecare data cand ma incumetam sa gatesc Pui Sechuan reuseam doar sa simulez putin gustul de sechuan, dar niciodata nu nimeream exact textura puiului sau a sosului.
Ieri am zis ca ma pun pe treaba, si am inceput sa caut o reteta de Pui Sechuan. Ca deobicei, am gasit doar retete cu 40 de ingrediente. Imi trebuia ceva mai simplu, de aceea am decis sa folosesc doar condimentele de baza. Doua lucruri mi-au sarit atunci in ochi: supa de pui si faina. Trebuia doar sa trec puiul prin faina inainte sa-l prajesc, apoi sa adaug putina supa de pui pentru gust. Cine ar fi crezut ca defapt astea sunt ingredientele de baza pentru aproape orice reteta de pui chinezesc (probabil toata lumea)? Supa da aroma, iar faina de pe pui da textura puiului si ingroasa sosul. Cred ca daca foloseam faina de orez aveam si mai mult succes. In orice caz, pentru mine aceste doua ingrediente mi-au deschis o paleta si mai larga pentru urmatoarele retete.

Imaginea din post inseamna succes in limba chineza.

Ieri seara am gatit, sau cel putin am incercat sa gatesc supa de creveti. Dupa ce am stat o ora sa gasesc o reteta decenta pe internet, am decis sa experimentez singur. Sa gatesti creveti e banal, problema e sa-ti iasa supa. Nu am sa postez detalii despre reteta, sau nu pana o perfectionez, dar pot sa spun ca am reusit sa fac o supa picanta si dulce (prea dulce). Am gafat Motivul? Crevetii nu erau decorticati si a trebuit sa-i deco manual. A durat mult si a fost plictisitor, sa nu mai spun de miros. Mi-am promis ca data viitoare am sa-i cumpar gata congelati. Totusi, din tot experimentul de ieri am invatat cate ceva:

• crevetele tot timpul se gateste separat de supa
• daca iti cumperi creveti proaspeti gateste-i in aceeasi zi fara sa-i mai pui la congelat
• nu mai fierb ceapa in supa ci sa o calesc dinainte
• crevetele miroase prea mult a peste
• e posibil ca indicatia 4 sa fie defapt o confirmare ca pestele era cam stricat

In orice ce caz am sa studiez cazul mai bine si pe saptamana viitoare voi incerca un nou experiment cu creveti.Azi am planuit sa fac Pui Sechuan. Tineti-mi pumnii!

Azi m-am trezit pe la noua jumate, lucru ce stabileste recordul de ora de trezit pentru mine. Am zis ca, daca tot sunt activ asa de devreme sa ma duc sa-mi iau niste croissante, dar mi-a cam trecut cheful dupa ce am vazut potopul de afara. Pacat … aveam un gem de capsuni extraordinar care ar fi completat la fix. Prima oara am mancat croissante in Germania la matusa mea care isi facea propriul gem de capsuni. Imi amintesc si acum, salivand pe tastatura, cum scotea tavile de croissante din cuptor. Halos fiind, tot timpul imi calculam in cap rata cu care mananca ceilalti si care este sansa sa indes in mine macar trei croissante. Nu stiu cum se intampla, dar de fiecare data plecam de la masa satisfacut. Am vrut sa ma incumet sa gatesc croissante, dar procesul este greu si dureaza vreo opt ore. Imi pare ca s-a oprit ploaia. Am plecat dupa ale mele. Revin cu update (chiar daca e negativ).

*UPDATE*: ‘Nu! Imi pare rau nu avem.’ T_T

Weekendul asta nu prea am avut chef de gatit… probabil din cauza vremii atat de mohorate. Totusi, aseara am fost la Real pentru cumparaturi, cand mi-a venit ideea de a face Hot Dogs. Eram intr-o excursie pe undeva prin Europa, cand am observat ca vanzatorii il preparau cu inca 2 ingrediente in plus: castraveti murati si ceapa, unii si varza calita. Dupa ce am ras vreo doi, am realizat brusc ca trebuie sa invat sa gatesc si eu. Asa ca, aseara, impins de unele amintiri, m-am pus sa fac Hot Dogs. Reteta a venit ca o bucurie, singura problema fiind salata chinezeasca a-la Song-Du care nu prea mi-a iesit. Cam atat am de raportat din acest weekend.

PS: A venit toamna, trebuie sa incep cu retele de sezon.

Nu vi s-a intamplat niciodata sa mergeti la cineva acasa, sa serviti cina, dar sa nu o puteti manca? Desi mi se intampla rareori, mai tot timpul ma bucur de cina, fie ea si dezastruoasa. De obicei aplic tactica multa paine, adica tot ce infulec, o fac cu paine. Cu multa paine te saturi mai repede, daca te saturi mai repede, mananci mai putin, daca gazda intreaba de ce nu ai mancat tot poti sa te scoti spunand ‘destul de bun, dar eu manc multa paine, obicei prost’. Intr-un fel e o tactica rea, dar daca stai sa te gandesti, defapt ii faci gazdei un favor. Multi nu pot sa accepte adevarul ca reteta pe care au pregatit-o nu a iesit bine. De multe ori, incercand sa impresioneze pe cineva, gafeaza: ori pun multe condimente, ori pun o tona de ardei iute, ori combina toate chestiile gatite la un loc. Totusi, in deplasare trebuie sa fii politicos. O alta tactica este sa mananci inainte de a merge la cina, desi am avut cazuri in care am regretat, eu fiind plin, iar potolul, foarte gustos.
Pentru mine este o experienta de a manca la altcineva acasa, nu pentru ca mi-e lene sa-mi gatesc acasa, ci mai mult din curiozitatea pe care o am fata de gusturile altora. Cartofii prajiti sunt referinta mea cand nu mananc acasa. E foarte interesant sa vezi cum, desi reteta este la fel, rezultatul este altul. Unii fac cartofii mai uleiosi, altii ii frig in tigaie, altii pun cartofi congelati in cuptor si nu ulei. Nu vreau sa devin mare filozof aici, dar cred ca o parte din personalitatea noastra se transpune in reteta cand o gatim. Si atunci imi pun intrebarea: daca merg in deplasare si mancarea e prost gatita, ce pot spune despre personalitatea gazdei?
Mananc ce gatesti si iti spun cine esti